DECIZIE nr. 383 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 68 alin. (1) lit. b^1) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”, excepţie ridicată de Zeng Xiaoying în Dosarul nr. 1.034/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limbă chineză solicitat pentru a asigura traducerea în cauză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.034/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 68 alin. (1) lit. b^1) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”. Excepţia a fost ridicată de Zeng Xiaoying într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări.În motivarea excepţiei se arată că textul de lege criticat nu îndeplineşte "criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi «suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetăţeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situaţie» (cauza Silver contra Regatului Unit, 1983)". Se susţine că se încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât noile condiţii de prelungire a dreptului de şedere, introduse prin modificările şi completările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, sunt mult mai restrictive şi nu fac nicio distincţie între solicitanţii care au venit în România anterior acestor modificări legislative şi cei sosiţi ulterior.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 68 alin. (1) lit. b^1) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.În temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textul criticat se regăseşte la art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) şi are următorul cuprins:– Art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv): "Alte situaţii de prelungire a dreptului de şedere temporară(1) Străinii intraţi în România în baza unei vize de lungă şedere, pentru alte scopuri, pot solicita prelungirea dreptului de şedere temporară, după cum urmează: (…) … d) străinii desemnaţi ca administratori ai unei societăţi comerciale, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (…) … (iv) societatea comercială în cauză a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie de cel puţin 50.000 euro. La prelungirile ulterioare trebuie să facă dovada că aportul de capital s-a concretizat în realizarea sau achiziţionarea de construcţii destinate desfăşurării activităţilor prevăzute de Nomenclatorul Clasificării Activităţilor din Economia Naţională sau în transfer de tehnologie."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2), potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, şi la art. 21 alin. (3) care instituie dreptul părţilor la un proces echitabil. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu se pune problema retroactivităţii legii, întrucât modificările survenite prin Legea nr. 56/2007 au devenit operante numai de la momentul intrării în vigoare a acesteia. Acestea nu au nicio influenţă asupra trecutului, nereglementând situaţiile născute anterior intrării sale în vigoare, iar organul competent va examina dacă cererea de prelungire a dreptului de şedere temporară pe teritoriul României îndeplineşte condiţiile cerute de legea în vigoare la momentul depunerii acesteia.În jurisprudenţa sa, ca de exemplu în Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.De altfel, Curtea observă că, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 56/2007, care a introdus condiţia suplimentară referitoare la aportul de capital, până la momentul la care autoarea excepţiei a introdus o nouă cerere de prelungire a dreptului de şedere temporară pe teritoriul României, s-a scurs un interval de timp suficient de lung în care aceasta putea să depună diligenţele necesare pentru ca la momentul depunerii cererii să întrunească şi condiţia cerută de Legea nr. 56/2007.În plus, stabilirea legii aplicabile unei situaţii de fapt şi soluţionarea conflictelor de legi în timp este o problemă de competenţa exclusivă a instanţei de judecată pe rolul căreia se află soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte critica referitoare la neîndeplinirea criteriului de calitate a legii, Curtea constată că dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt redactate cu suficientă precizie, de natură să permită destinatarilor acestora să îşi controleze conduita şi să fie capabili, fie singuri, fie apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezultă dintr-o anumită faptă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (1) lit. d) pct. (iv) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zeng Xiaoying în Dosarul nr. 1.034/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește