DECIZIE nr. 382 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi de Mirela Lăcătuşu în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007 al Tribunalului Gorj – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.940D/2008 şi nr. 1.999D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.999D/2008 la Dosarul nr. 1.940D/2008, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal, respectiv, ca fiind neîntemeiată, cu privire la art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, făcând trimitere în acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 63/307/2008, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Robert Orzan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infracţiune prevăzută de art. 281 din Codul penal, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007, Tribunalul Gorj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost invocată de Mirela Lăcătuşu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, Robert Orzan, susţine că prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora asistenţa juridică este obligatorie în cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, contravin dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, întrucât, în situaţia în care Uniunea Naţională a Barourilor din România este parte în procesul penal, "este evident că avocatul desemnat din oficiu nu îl va apăra pe învinuit/inculpat împotriva uniunii sale", având în vedere că toţi avocaţii din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, "textul de lege criticat permite magistraţilor să îi numească inculpatului un avocat din oficiu care, în unele cazuri, să nu îi susţină cauza în mod corect".Totodată, consideră că art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil prin ignorarea principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal non reformatio în pejus, atât timp cât există posibilitatea ca persoana faţă de care procurorul a dat o soluţie de netrimitere în judecată, prin propria cale de atac, să îşi agraveze situaţia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău, dobândind calitatea de inculpat.În fine, autorul excepţiei Robert Orzan susţine că sintagma "legea specială" din art. 281 al Codului penal este neconstituţională prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi şi în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Consideră că "Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială – legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Prin urmare, legea specială la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, întrucât „legea avocaturii este lege organică, şi nu specială”.De asemenea, autorul excepţiei Mirela Lăcătuşu arată că art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, întrucât suprimă dreptul la cercetarea judecătorească.Judecătoria Sighetu Marmaţiei consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Tribunalul Gorj – Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii din 18 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală. Însă, din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei Robert Orzan şi a considerentelor încheierii de sesizare, reiese că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte şi dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal. Ca urmare, Curtea se va pronunţa asupra prevederilor art. 171 alin. 2 şi ale art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi ale art. 281 din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.";– Art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; … c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. … În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.";– Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (1), art. 115 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Autorul excepţiei Robert Orzan nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal. Astfel, emite doar supoziţii legate de posibila nerespectare a legii de către avocaţii desemnaţi în baza art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală să asigure asistenţa juridică din oficiu în cauzele în care organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, în condiţiile în care Uniunea Naţională a Barourilor din România este şi ea parte în respectivele procese penale. Totodată, critică modul de aplicare de către organele de urmărire penală şi instanţa de judecată a prevederilor art. 281 din Codul penal, care fac distincţie între legi penale generale şi speciale. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.II. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin deciziile nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi nr. 599 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate aduse art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 şi 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Robert Orzan în acelaşi dosar şi de Mirela Lăcătuşu în Dosarul nr. 3.308.3/95/2007 al Tribunalului Gorj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește