DECIZIE nr. 382 din 14 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia de Binefacere „Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.691/2003, Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia de Binefacere "Bonis Potra" din Deva cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 281 din 3 februarie 2003 pronunţate de Judecătoria Deva.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale atacate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (8) şi art. 130 alin. (1), precum şi celor ale art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece "permit oricărei persoane interesate sa sesizeze instanţa de judecată şi sa acuze membrii asociaţiei de săvârşirea unor fapte ilegale". De asemenea, considera ca textele de lege criticate "obliga instanţa civilă să se substituie instanţei penale şi îi considera infractori pe membrii asociaţiei, în absenta unei hotărâri definitive de condamnare".Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "natura ilicită a unei activităţi sau faptul ca ea contravine ordinii publice sunt aspecte ce pot fi invocate de părţi şi reţinute de instanţa în procesul civil, ilicitul civil putând fi sau nu, după caz, şi ilicit penal".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la critica art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 raportat la prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (8) şi cele ale art. 130 alin. (1), apreciază ca „textul criticat nu este de natura a afecta atribuţiile Ministerului Public în ceea ce priveşte reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi nici prezumţia de nevinovatie”.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 60 alin. (4) din acelaşi act normativ, instanţa apreciază ca "situaţia avută în vedere de textul criticat este aceea a destinaţiei bunurilor care au aparţinut asociaţiilor sau fundaţiilor care au fost dizolvate prin hotărâre judecătorească, în condiţiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c), deci în cazul aplicării unei sancţiuni civile", astfel că nu este vorba despre "instituirea unei sancţiuni sau a oricărei alte măsuri de siguranţă care pot interveni în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a unei abateri administrative".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.Dispoziţiile legale criticate au următoarea redactare:– Art. 56 alin. (1) lit. a): "Asociaţia se dizolva, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;"; … – Art. 60 alin. (4): "În cazul în care asociaţia sau fundaţia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a)-c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanţelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui raza teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din urma era de interes local."În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor."Autorul excepţiei invoca şi încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzata de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin, sub nici un aspect, prevederilor constituţionale invocate. Astfel, reglementarea posibilităţii oricărei părţi interesate de a solicita dizolvarea asociaţiei prin hotărâre judecătorească, în condiţiile în care aceasta desfăşoară o activitate ilicită, nu este de natura a afecta prezumţia de nevinovatie instituită prin art. 23 alin. (8) din Constituţie şi nici atribuţiile Ministerului Public ca reprezentant al societăţii. De asemenea, transmiterea, prin Ministerul Finanţelor Publice, a bunurilor asociaţiei care a fost dizolvată către persoane juridice, expres şi limitativ prevăzută de art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, nu are aspectul unei sancţiuni sau al unei măsuri de siguranţă care pot interveni în cazul comiterii unei infracţiuni sau contravenţii, ci vizează destinaţia bunurilor asociaţiei căreia i s-a aplicat o sancţiune civilă, aceea a dizolvării în condiţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanţa.În cauza a fost invocată şi infrangerea art. 6 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 nu contravin acestor prevederi, care se referă la „persoana acuzata de o infracţiune”, calitate pe care o are numai invinuitul sau inculpatul.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) şi ale art. 60 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia de Binefacere „Bonis Potra” din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește