DECIZIE nr. 381 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rocam Comprod” S.R.L. din Luduş în Dosarul nr. 2.331/2006 al Tribunalului comercial Mureş – Judecătorul-sindic.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.331/2006, Tribunalul comercial Mureş Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Rocam Comprod” – S.R.L. din Luduş în cadrul acţiunii având ca obiect cererea formulată de Societatea Comercială „Debit Colect” – S.R.L. din Baia Mare pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate aduc o gravă atingere dreptului de proprietate şi concurenţei loiale. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate permit ca orice creditor să poată cere deschiderea procedurii insolvenţei pe baza unei simple prezumţii, în sensul că debitorul este în stare de insolvenţă, întrucât nu şi-a achitat datoria timp de 30 de zile. Acest fapt este notat şi în registrul comerţului, ceea ce dăunează reputaţiei debitorului, iar creditorii de rea-credinţă îşi pot atinge scopul de a-l elimina de pe piaţă. Prevederea potrivit căreia, la cererea debitorului, creditorul poate fi obligat să depună o cauţiune pentru acoperirea eventualelor pagube cauzate debitorului reprezintă, în opinia sa, o garanţie ineficientă faţă de abuzul de drept al creditorului.Tribunalul comercial Mureş – Judecătorul-sindic apreciază că, faţă de scopul procedurii speciale a insolvenţei, instituite prin Legea nr. 85/2006, excepţia ridicată nu este întemeiată, dispoziţiile criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, face trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 511/2005.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece procedura specială a insolvenţei, instituită în concordanţă cu atribuţia exclusivă a legiuitorului, prevăzută de art. 126 alin. (2) din Constituţie, conţine garanţii corespunzătoare pentru împiedicarea abuzului de drept din partea creditorilor, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului şi protejarea concurenţei loiale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:a) cuantumul şi temeiul creanţei; … b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; … c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; … d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare."; … – Art. 33: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. … (3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă. … (4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). … (5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. … (6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate. … (7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1) şi (2), privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi valorificarea tuturor factorilor de producţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a soluţionat numeroase excepţii de neconstitu-ţionalitate care au avut ca obiect dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, respingând în mod constant aceste excepţii ca neîntemeiate. În acest sens este şi Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, când, ţinând seama de contextul întregii reglementări a procedurii insolvenţei, inclusiv de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006, Curtea a reţinut că procedura specială a insolvenţei nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor, precum şi de starea de insolvenţă reală a debitorului. Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenţei. Debitorul se poate apăra faţă de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil. El poate contesta şi dovedi inexistenţa stării de insolvenţă, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvenţă va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestaţiei.Garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietăţii private, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie sunt deopotrivă valabile atât în privinţa apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât şi în privinţa promovării intereselor legitime ale creditorilor.În legătură cu acest aspect, Curtea a amintit că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce îl priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.Prin urmare, Curtea a constatat că dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi, de alin. (2) teza întâi şi de art. 135 din Constituţie nu este încălcat prin dispoziţiile legale criticate.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia amintită îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rocam Comprod” – S.R.L. din Luduş în Dosarul nr. 2.331/2006 al Tribunalului comercial Mureş – Judecătorul-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește