DECIZIE nr. 380 din 7 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oana Marina Zugravu, prin apărător, în Dosarul nr. 1.621/2004 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală instituie o măsură de protecţie a minorilor, care au o situaţie juridică evident diferită faţă de cea a majorilor, protecţie care dă expresie garantării principiului dreptului la apărare. Totodată, apreciază că nu se încalcă nici prevederile art. 32 din Constituţie privind dreptul la învăţătură, întrucât desfăşurarea instrucţiei penale este unul din cazurile în care se admite restrângerea exerciţiului unor drepturi, potrivit art. 53 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.621/2004, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Oana Marina Zugravu, prin apărător, autorul excepţiei având calitatea procesuală de inculpată-parte vătămată într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunii de lovire în formă agravantă, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textul legal criticat se creează o discriminare între inculpaţii minori şi cei majori, aceştia din urmă nefiind obligaţi să participe la judecată. În cazul în care reprezentantul inculpatului minor nu poate participa la şedinţa de judecată, iar inculpatul minor trebuie să fie prezent la şcoală, apreciază că se încalcă şi dreptul la învăţătură. Consideră că "minorul are dreptul să fie reprezentat în instanţă, nu poate fi respect al principiului legalităţii şi dreptului la învăţătură aducerea sa la judecată mereu, fără a fi posibilă, ca la inculpaţii majori, reprezentarea sa". Totodată, arată că textul de lege criticat are un efect contrar scopului urmărit de legiuitor, lipsind minorul de dreptul de a fi reprezentat şi, în consecinţă, de dreptul la apărare. Potrivit Legii nr. 51/1995, avocatul are dreptul să reprezinte clienţii săi în faţa autorităţilor publice, iar acest drept, element constitutiv al dreptului la apărare, este interzis de dispoziţiile legale criticate.Judecătoria Constanţa şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme constituţionale. Dispoziţiile legale criticate nu creează o discriminare a inculpaţilor minori faţă de cei majori, ci sunt menite să asigure minorilor o garanţie suplimentară în raport cu ceilalţi subiecţi de drept penal şi de drept procesual penal. Şi în cazul minorilor sunt respectate principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, însă există o serie de excepţii care vin să asigure o protecţie specială a minorilor, aşa cum sunt, pe plan intern, dispoziţiile legale criticate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legiuitorul stabileşte în mod suveran procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme constituţionale.Scopul instituirii regulii potrivit căreia judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenţa acestuia a fost interesul aflării adevărului şi a justei soluţionări a cauzei, iar nu discriminarea minorului faţă de inculpatul major. S-a avut în vedere faptul că aplicarea unor măsuri sau sancţiuni penale, pentru a nu afecta în mod negativ dezvoltarea fizică şi psihică a minorului, trebuie să se întemeieze nu numai pe stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii, dar şi pe cunoaşterea în profunzime a personalităţii minorului. Or, pentru a permite instanţei de judecată cunoaşterea trăsăturilor care caracterizează personalitatea fiecărui inculpat minor, este necesară stabilirea unui contact direct cu acesta. Temeiurile care au stat la baza instituirii regulii prevăzute de art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală vizează interesul minorului şi interesul societăţii de a reeduca minori.Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care nu sunt diferite. Or, în cazul inculpaţilor minori legiuitorul a instituit regula participării obligatorii a inculpatului la judecată în considerarea situaţiei speciale în care se află minorul în raport cu inculpatul major, constând în particularităţile psiho-fizice care caracterizează persoana minorului. Opţiunea legislativă privind participarea obligatorie a inculpatului minor nu creează vreun privilegiu ori vreo discriminare între cetăţeni în raport cu vreunul din criteriile prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Prevederile legale criticate se aplică tuturor minorilor, fără a se avea în vedere vreunul din criteriile discriminării menţionate anterior.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 32 din Constituţie referitor la dreptul la învăţătură, apreciază că exercitarea acestui drept constituţional se face "în condiţiile legii", iar participarea la unele termene de judecată nu este de natură să afecteze dreptul la învăţătură. Totodată, potrivit art. 53 alin. (2) din Constituţie, exercitarea unor drepturi poate fi restrânsă prin lege şi, dacă se impune, în considerarea unor situaţii expres prevăzute de lege, printre care se află şi "desfăşurarea instrucţiei penale".Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate, referitoare la prezenţa minorului care a săvârşit o infracţiune la judecarea cauzei, nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice.În ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Constituţie, apreciază că textul legal criticat nu îngrădeşte sub nici un aspect dreptul părţilor procesului penal la învăţătură.Pe de altă parte, arată că prevederile criticate sunt norme speciale de procedură, pe care legiuitorul are competenţa să le adopte, în considerarea unor situaţii deosebite, în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziţii care au următorul conţinut: "Judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenţa acestuia, cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecată."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 32 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 32 alin. (1): "Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare."Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedură potrivit cărora, în cadrul procesului penal care are ca obiect săvârşirea unei infracţiuni de către un minor, judecarea acestuia se face numai în prezenţa minorului, cu excepţia situaţiei în care minorul s-a sustras de la judecată.Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor judecătoreşti, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât s-ar institui o discriminare între inculpaţii majori şi cei minori, Curtea constată că minorii se află într-o situaţie juridică diferită, dată chiar de starea lor de minoritate, ceea ce justifică existenţa unui tratament juridic diferenţiat de cel al majorilor.Dispoziţia legală criticată reprezintă o măsură de protecţie a minorului aflat în situaţia de a fi judecat pentru o faptă penală. Curtea observă că prezenţa minorului la judecată răspunde unei duble cerinţe, prima fiind aceea de a da posibilitate judecătorilor să cunoască nemijlocit pe minorul inculpat şi să înţeleagă astfel etiologia faptelor comise de acesta, iar cea de-a doua, aceea de a face posibilă exercitarea rolului educativ al procesului penal asupra minorului.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 32 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului la învăţătură, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, prin instituirea obligativităţii prezentării minorului la judecată, nu au semnificaţia împiedicării exercitării accesului minorului la învăţătură.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 484 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oana Marina Zugravu, prin apărător, în Dosarul nr. 1.621/2004 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește