DECIZIE nr. 380 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ale art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ale art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Constantin Pănescu în Dosarul nr. 6.736/280/2008 al Judecătoriei Piteşti – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.736/280/2008, Judecătoria Piteşti – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ale art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Constantin Pănescu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de infirmare de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât, pe de o parte, art. 278^1 din Codul de procedură penală stipulează posibilitatea de a face plângere în faţa judecătorului doar împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu şi împotriva rezoluţiilor procurorului ierarhic superior de infirmare a actelor procurorului de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu prevede termenul şi condiţiile în care poate interveni infirmarea de către procurorul ierarhic superior a rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată, ceea ce creează posibilitatea unor practici abuzive ale organelor de urmărire penală, care pot redeschide un dosar penal oricând pe durata vieţii presupusului făptuitor, fără nicio motivare, fapt care poate avea consecinţe incalculabile asupra drepturilor fundamentale ale acestuia.Judecătoria Piteşti – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul asigurării posibilităţii atacării în instanţă a actelor procurorului de reluare a urmăririi penale. Totodată, arată că, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, activitatea procurorilor este guvernată de principiul controlului ierarhic, eventualele măsuri eronate luate de către procuror putând fi astfel îndreptate de către procurorul ierarhic superior.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ale art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 sunt constituţionale. Constată că prevederile art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 au modificat art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată. Ulterior, dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 au fost modificate de art. V pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006, fiind păstrată, de principiu, soluţia legislativă. În susţinerea netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/2005, nr. 141/2006 şi nr. 674/2007. Totodată, arată că prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 sunt expresia principiului controlului ierarhic, ce caracterizează activitatea procurorilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi prevederile art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, care modifică cuprinsul alin. (3) şi (4) ale art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei şi a considerentelor încheierii de sesizare, reiese, însă, că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte nu textul art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2006, ci chiar dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, care au fost modificate, anterior sesizării Curţii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, cu păstrarea însă a soluţiei legislative criticate. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ale art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, având următorul cuprins:– Art. 278^1 din Codul de procedură penală: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; … c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. … În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.";– Art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004: „Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea art. 278^1 din Codul de procedură penală, în sensul reglementării posibilităţii de a face plângere în faţa judecătorului şi împotriva rezoluţiilor procurorului ierarhic superior de infirmare a actelor procurorului de netrimitere în judecată. De asemenea, autorul excepţiei consideră necesară completarea art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, astfel încât să prevadă termenul şi condiţiile în care poate interveni infirmarea de către procurorul ierarhic superior a rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată. Asemenea solicitări nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Totodată, eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală, la care se face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală şi ale art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Constantin Pănescu în Dosarul nr. 6.736/280/2008 al Judecătoriei Piteşti – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește