DECIZIE nr. 38 din 30 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată, excepţie ridicată de Direcţia Judeteana pentru Protecţia Copilului Galaţi în Dosarul nr. 2.443/2002 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.443/2002, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată. Excepţia a fost ridicată de Direcţia Judeteana pentru Protecţia Copilului Galaţi într-o cauza civilă ce are ca obiect cererea formulată de Chifor Iordache pentru reintegrare în centrul de plasament.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, republicată, contravin art. 48 din Constituţie. În esenta, se arata ca textul de lege criticat creează posibilitatea atacarii actelor emise de Comisia pentru protecţia copilului, potrivit normelor de drept comun, iar nu în condiţiile şi limitele stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, ca lege organică. În acest sens se arata ca actele acestei comisii, ca autoritate a administraţiei publice, sunt acte administrative. Se mai susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin cerinței unei intervenţii „directe, precise şi desfăşurate în regim de celeritate” din partea autorităţilor administrative, atunci când se pune în discuţie ocrotirea drepturilor copilului, întrucât „procedura în dreptul comun prevede trei faze de judecată, pe când procedura în contencios prevede doua faze de judecată”. În continuare, se arata ca instanţa de drept comun, spre deosebire de instanţa de contencios administrativ, „se poate substitui Comisiei pentru protecţia copilului, având posibilitatea sa modifice în tot sau în parte ori sa anuleze actele administrative de autoritate pe care le emite aceasta”, ceea ce poate prejudicia situaţia acestor copii.Judecătoria Galaţi apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În acest sens se arata ca hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului este un act administrativ jurisdicţional, deoarece este emisă de "un organ al autorităţii publice cu competenţa atribuită de lege pentru rezolvarea anumitor litigii juridice, litigii care presupun o procedură specială de emitere a actului, cu participarea părţilor şi în urma unor dezbateri contradictorii". Or, potrivit art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, „actele administrative pentru a căror desfiinţare se prevede prin lege specială o alta procedura judiciară sunt exceptate de la controlul pe calea acţiunii directe reglementate de Legea nr. 29/1990„. Se mai arata ca, deşi în reglementarea iniţială a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, hotărârile Comisiei pentru protecţia copilului puteau fi atacate pe calea contenciosului administrativ, Legea nr. 108/1998 a modificat ordonanţa, astfel ca cel vătămat într-un drept al său prin acest act administrativ să se poată apara mai bine, parcurgand trei grade de jurisdicţie, în loc de doua, potrivit Legii nr. 29/1990.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, Curtea a solicitat şi punctul de vedere al Avocatului Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens se arata ca, potrivit art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, „în afară condiţiei ca actul ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ să fie unul administrativ, mai trebuie îndeplinită şi condiţia ca legea sa nu prevadă o alta procedura judiciară, pentru a fi incidenţa Legea nr. 29/1990„. De asemenea, se considera ca în speta nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 29/1990, astfel ca „nu se poate vorbi de o încălcare a dispoziţiilor constituţionale cu privire la stabilirea prin lege organică a condiţiilor şi limitelor exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică”. Se mai arata ca, deoarece cel vătămat într-un drept al său prin hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului se poate apara mai bine prin parcurgerea celor trei grade de jurisdicţie, potrivit normelor de drept comun, nu este încălcat art. 48 din Constituţie.Guvernul, apreciind excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arata ca, "prin posibilitatea atacarii actelor administrative emise de Comisie, la instanţa judecătorească de drept comun, nu se poate vorbi despre limitarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate administrativă de a se adresa justiţiei" atâta vreme cat "acest drept este conţinut de însuşi textul legal a cărui neconstituţionalitate se invoca". De asemenea, se considera ca scopul controlului judiciar exercitat de instanţa de drept comun "este tocmai acela al anulării unui act administrativ care prejudiciază interesele unei persoane", astfel ca apar ca eronate susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca, "pentru a forma obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ, un act trebuie să îndeplinească doua condiţii: să aibă caracter administrativ şi legea sa nu prevadă o alta cale judiciară de atac, […] or, potrivit Legii nr. 108/1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, hotărârea Comisiei poate fi atacată potrivit normelor de drept comun”. De asemenea, se arata ca, prin modificările pe care Legea nr. 108/1998 le aduce Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997, cel vătămat într-un drept al său prin aceste acte administrative jurisdicţionale este avantajat, deoarece se poate apara mai bine dacă are la dispoziţie trei grade de jurisdicţie şi nu doar doua, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, dispoziţii care au următoarea redactare:Art. 34: "Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competenţa, potrivit normelor de drept comun."În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale ale art. 48, potrivit cărora: (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. … (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale." … Examinând excepţia, Curtea constata ca textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 282 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 12 decembrie 2002, Curtea Constituţională a statuat ca dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului consfintit în art. 48 din Constituţie. În acest sens instanţa constituţională a reţinut ca, spre deosebire de art. 29 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 (în redactarea iniţială), care prevedea ca „Hotărârea Comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ”, în art. 34 din aceeaşi ordonanţa (în redactarea data prin Legea nr. 108/1998), s-a prevăzut ca „Hotărârea comisiei poate fi atacată la judecătoria teritorială competenţa, potrivit normelor de drept comun”. Acest fapt însă nu poate fi considerat contrar prevederilor art. 48 din Constituţie, deoarece noua opţiune a legiuitorului asigura accesul părţii interesate la căile de atac împotriva hotărârilor Comisiei pentru protecţia copilului. Afirmatia autorului excepţiei, în sensul că folosirea căilor de atac în procedura de drept comun ar asigura o apărare mai puţin eficienta a intereselor copilului aflat în dificultate decât procedura contenciosului administrativ, nu mai are suport în realitate. Legiuitorul a urmărit tocmai o mai lesnicioasa cale de realizare a intereselor copilului.Întrucât în cauza nu au fost evocate împrejurări noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezentul dosar.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată, excepţie ridicată de Direcţia Judeteana pentru Protecţia Copilului Galaţi în Dosarul nr. 2.443/2002 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește