DECIZIE Nr. 38*) din 3 aprilie 1996

–––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 77 din 25 iunie 1996.Florin Bucur Vasilescu – preşedinteLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat fără citarea părţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, constata următoarele:Prin încheierile din 21 decembrie 1995 şi din 17 ianuarie 1996, Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă – a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992, invocată de apelantele pirite Societatea Comercială „Crisana Comtur” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.594 C/1995 şi Societatea Comercială „Bonaluci Prod.” – S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.426 C/1995.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992, care obliga pe debitori – agenţi economici, indiferent de forma de organizarea şi de tipul de proprietate – de a plati o penalitate de 4% pentru fiecare zi de întârziere şi autorizeaza Guvernul de a actualiza nivelul acestei penalităţi în raport cu evoluţia ratei dobinzii la creditele bancare, sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Prevederile legale menţionate încalcă libertatea contractuală, prin dispoziţii guvernamentale neputindu-se stabili clauze obligatorii ale unui contract. O asemenea practica legislativă ar fi, totodată, similară celei din economia centralizata.Curtea de Apel Oradea, exprimindu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciază ca excepţia nu este intemeiata, dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 neîncălcând libertatea contractuală reglementată de art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, fiind vorba de o clauza penală accesorie, care devine exigibilă numai în situaţia în care debitorul ar urma să fie obligat prin hotărâre judecătorească la daune-interese.Judecătoria Oradea, prin Încheierea din 8 decembrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 10.739/1994, a sesizat, de asemenea, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 76/1992, ridicată de pârâtul Pantea Ilie.În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992 sunt în contradictie cu prevederile art. 134 din Constituţie.Exprimindu-şi opinia, Judecătoria Oradea considera ca dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992 sunt în contradictie cu cele ale art. 134 din Constituţie, întrucît obligaţia prevăzută în sarcina părţilor nu are în vedere ordinea publică sau bunele moravuri.Prin Încheierea din 19 februarie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 2.234/1995, Tribunalul Ialomita a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 76/1992, considerind ca aceste dispoziţii, prin impunerea unor sancţiuni sub forma penalitatilor de întârziere în raporturile comerciale dintre agenţii economici, în lipsa unei convenţii în acest sens a părţilor contractante, constituie o încălcare a principiilor economiei de piaţa şi, în special, a principiului libertăţii comerţului, ignorindu-se astfel prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie.În fine, Tribunalul Bihor, prin Încheierea din 19 februarie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 1.874/1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 76/1992 invocată de pirita Societatea Comercială „TVS Holding” – S.R.L. Oradea.Motivând excepţia ridicată, Societatea Comercială "TVS Holding" – S.R.L. Oradea susţine ca dispoziţiile sus-menţionate contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie deoarece încalcă libertatea contractuală, fiind similare practicilor legislative din economia centralizata.Opinia Tribunalului Bihor este ca prin art. 7 din Legea nr. 76/1992 se aduce atingere libertăţii contractuale a partenerilor comerciali, astfel încât dispoziţia respectiva contravine prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate privesc aceeaşi dispoziţie legală, art. 7 din Legea nr. 76/1992, şi pentru mai buna administrare a justiţiei, judecătorul-raportor a propus conexarea dosarelor nr. 12 C/1996, nr. 13 C/1996, nr. 20 C/1996 şi nr. 24 C/1996 la Dosarul nr. 3 C/1996.CURTEA,având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Curtea Constituţională, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, constata ca este legal investită şi este competenţa să soluţioneze excepţiile.Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.Prin deciziile menţionate, Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 sunt constituţionale, atât sub aspectul concordanţei cu prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cît şi cu alte prevederi constituţionale, întrucît prin acestea se reglementează obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, ceea ce nu înseamnă consacrarea, prin legea fundamentală a tarii, a dezinteresului total al statului asupra modului în care se desfăşoară relaţiile economice într-o economie de piaţa, cu atât mai mult cu cît ele au loc într-o dificila perioada de tranzitie. Statul, în considerarea obligaţiei sale prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, este în măsura sa introducă, prin mijloacele legale ce îi stau la dispoziţie, mecanisme financiare şi juridice apte sa descurajeze pe rau-platnici, evitând blocajul financiar şi constituind, pe aceasta cale, un minimum de garanţie pentru agenţii economici corecti, fapt care corespunde interesului public ca economia naţionala sa funcţioneze corespunzător în condiţiile proprii economiei de piaţa.Posibilitatea limitării prin lege a libertăţii de voinţa a părţilor, în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate, este stabilită şi de prevederile art. 1088 din Codul civil, precum şi de cele ale art. 43 din Codul comercial.Cît priveşte argumentul ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, prin care se autorizeaza Guvernul sa actualizeze nivelul penalitatilor, sunt neconstituţionale întrucît „prin dispoziţii guvernamentale nu se pot stabili clauze obligatorii ale unui contract”, acesta urmează să fie respins, dat fiind ca, în cazul în care este vorba, clauza contractuală s-a stabilit prin lege, iar nu printr-un act al Guvernului, acesta având de realizat cel mult o operaţie aritmetica pentru actualizarea nivelului sancţiunii.Considerentele care fundamentează deciziile Curţii Constituţionale nr. 89 din 4 octombrie 1995 şi nr. 18 din 27 februarie 1996 subzistă şi în speta de faţa, întrucît nu exista nici un element nou care să le infirme şi deci să facă necesară reconsiderarea lor.Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c.), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Conexeaza dosarele nr. 12 C/1996, nr. 13 C/1996, nr. 20 C/1996 şi nr. 24 C/1996 la Dosarul nr. 3 C/1996.2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, invocate de Societatea Comercială „Crisana Comtur” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.594/C/1995 al Curţii de Apel Oradea, de Societatea Comercială „Bonaluci Prod.” – S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.426/C/1995 al Curţii de Apel Oradea, de Pantea Ilie în Dosarul nr. 10.739/1994 al Judecătoriei Oradea, de Tribunalul Ialomita, din oficiu, în Dosarul nr. 2.234/1995 şi de Societatea Comercială „TVS Holding” – S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 1.874/1995 al Tribunalului Bihor.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 3 aprilie 1995.PREŞEDINTE,conf. univ. dr. Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Doina Suliman––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește