DECIZIE nr. 38 din 25 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Stoenică Titi, Câmpeanu Mircea, Barbu Silviu, Popa Aristotel Mihail şi Băcanu Silviu George în Dosarul nr. 4.226/M/2004 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, aşa cum este şi prima de concediu, nu reprezintă un drept constituţional fundamental, astfel că prevederile constituţionale care reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi nu sunt incidente în privinţa reglementării lor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.226/M/2004, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. Excepţia a fost ridicată de către Stoenică Titi, Câmpeanu Mircea, Barbu Silviu, Popa Aristotel Mihail şi Băcanu Silviu George cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile al cărei obiect îl constituie pretenţii privind drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, potrivit art. 41^11 alin. (2) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2000, magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001. Prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, iar prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, până la 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004. În consecinţă, consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediul de odihnă plătit, care include, în opinia lor, şi dreptul la prima de vacanţă.Tribunalul Braşov – Secţia civilă, referindu-se la dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că art. 53 din Constituţie prevede doar posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi, nu şi suspendarea acestora, iar condiţiile prevăzute pentru restrângere nu sunt îndeplinite.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului, referindu-se la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, apreciază că aceste texte de lege nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2). Astfel, prevederile legale criticate „instituie o măsură temporară, motivată de faptul că în bugetul de stat pe anul 2004 nu sunt prevăzute sume cu această destinaţie, stabilirea cuantumului şi a principalelor destinaţii ale alocaţiilor bugetare constituind atributul exclusiv al legiuitorului”. De asemenea, în opinia sa, textele de lege avute în vedere nu contravin nici art. 53 din Constituţie, deoarece nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile respective şi-au încetat aplicarea.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese acesta din încheierea prin care Tribunalul Braşov Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională, îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, dispoziţii potrivit cărora: „De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.”De asemenea, autorii excepţiei critică şi dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, dispoziţii potrivit cărora: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002″, precum şi prevederile art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, prin care dispoziţiile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă au fost suspendate în continuare până la data de 31 decembrie 2003, respectiv până la 31 decembrie 2004.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";– Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, la 31 decembrie 2002, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.Aşa fiind, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii unui text de lege în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Cât priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, având în vedere că la data sesizării Curţii acestea mai erau încă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege este respinsă ca devenită inadmisibilă.În acelaşi timp însă, Curtea observă că dispoziţia referitoare la suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă a fost preluată şi în Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care, la art. 8 alin. (7), prevede că: „Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.”Aceste dispoziţii sunt în vigoare şi, în consecinţă, urmează a se analiza constituţionalitatea acestora în raport cu prevederile constituţionale invocate.Astfel, autorii excepţiei susţin că anumite drepturi acordate temporar pentru unele categorii de persoane (demnitari şi salariaţi) au acelaşi regim juridic ca şi drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de Constituţie.Curtea apreciază că premisele de la care pleacă autorii excepţiei sunt greşite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca, prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 să abroge toate dispoziţiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane.În sfârşit, Curtea observă că dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecţie socială garantată de prevederile constituţionale, nu se confundă cu dreptul la prima de concediu, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Stoenică Titi, Câmpeanu Mircea, Barbu Silviu, Popa Aristotel Mihail şi Băcanu Silviu George în Dosarul nr. 4.226/M/2004 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.3. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea_______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește