DECIZIE nr. 379 din 25 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari de bloc 12C – scara 1, Bucureşti, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 185 şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari de bloc 12C – scara 1, Bucureşti, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece, spre deosebire de celelalte părţi, numai inculpatul are posibilitatea să exercite recursul, criticând hotărârea judecătorească atât din perspectiva unor critici de procedură, cât şi din perspectiva fondului. Partea civilă nu mai are la îndemână posibilitatea declarării recursului pentru motive ce ţin de nelegalitatea hotărârii recurate din cauza abrogării acestui motiv de recurs.Aceste argumente sunt considerate valabile de autorul excepţiei şi în ce priveşte invocarea neconstituţionalităţii art. I pct. 187 din Legea nr. 356/2006, deoarece pct. 17^1 nu se mai regăseşte printre cazurile care se iau în considerare întotdeauna din oficiu.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, prevederile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, care au abrogat art. 385^9 pct. 17^1 din Codul de procedură penală, restrâng analizarea recursurilor pendinte sub aspectul legalităţii soluţiilor recurate. Efectivitatea dreptului la un proces echitabil nu poate fi afectată de existenţa unor obstacole sau impedimente de drept sau de fapt.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. De aceea, constituie o problemă exclusivă a legiuitorului întinderea controlului judecătoresc pe care înţelege să îl instituie pe calea recursului. Principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a exercita căile de atac, în formele şi modalităţile instituite de lege.Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu consacră un caz de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, care, pentru a fi caracterizat ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege, să aibă caracter temporar, să fie aplicat în mod nediscriminatoriu şi să fie instituit doar pentru perioada în care acţionează cauzele care l-au determinat, situaţii care sunt enumerate limitativ în alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 185 şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut:– Art. I pct. 185: "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:185. La articolul 385^9, punctul 17^1 al alineatului 1 se abrogă."Textul legal abrogat avea următorul conţinut: "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;".– Art. I pct. 187: "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:187. La articolul 385^9, alineatul 3 va avea următorul cuprins:"Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 au mai făcut obiectul controlului de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.073 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi, statuând că nu este afectat dreptul la un proces echitabil, deoarece acesta nu presupune obligativitatea parcurgerii unui număr de trei grade de jurisdicţie în materie penală. De asemenea, recursul, ca şi cale de atac, implică eo ipso posibilitatea de a repara ilegalităţile strecurate în apel, neavând drept consecinţă rezolvarea unei cauze penale. Prin urmare, spre deosebire de calea de atac a apelului care urmăreşte îndreptarea oricărei greşeli de fapt sau de drept, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, definite lato sensu ca violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. Iată de ce, prin menţinerea pct. 17^1 al alin. 1 din art. 385^9 din Codul de procedură penală, s-ar fi menţinut o reglementare redundantă, imprecisă şi generală care ar fi generat serioase confuzii.În plus, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului şi nu intră nicidecum în competenţa justiţiabililor ori a instanţelor de judecată de a stabili pe cale jurisprudenţială cazuri de aşa zise hotărâri contrare legii. Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii", atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege".Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 185 şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari de bloc 12C – scara 1, Bucureşti, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește