DECIZIE nr. 379 din 14 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Al Athamnah Hussein în Dosarul nr. 1.147/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat protejeaza interesele patrimoniale ale proprietarului, oferind în acelaşi timp suficiente garanţii pentru creditori de a-şi valorifica drepturile.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 25 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.147/2003, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Al Athamnah Hussein.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum reiese din încheierea instanţei de judecată prin care a fost sesizată Curtea, se arata ca art. 400^1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât acorda posibilitatea contestatarilor de a solicita partajul bunurilor comune pe calea contestaţiei la executare şi atribuirea bunului către un coproprietar, creditorul putând urmări numai sulta stabilită, ceea ce este, în opinia autorului excepţiei, aproape imposibil.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază ca, în urma soluţionării partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.Sub acest aspect, principiul egalităţii în drepturi este respectat atât în ceea ce îi priveşte pe coproprietarii nedebitori, cat şi pe creditorii aflaţi în posesia titlului executoriu. În sprijinul acestei idei sunt şi dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu pot sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna şi trebuie să ceara mai întâi imparteala acestora, scopul evident al unor asemenea dispoziţii legale constând în evitarea creării de prejudicii coproprietarilor nedebitori care ar putea fi lezati în drepturile lor asupra bunurilor. Instanţa are în vedere şi prevederile art. 371^3 din Codul de procedură civilă, care consacra caracterul unipatrimonial al executării silite, potrivit căruia pot face obiectul executării silite numai bunurile debitorului, în măsura necesară realizării creanţei creditorului.În concluzie, instanţa apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca, potrivit prevederilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, oricare dintre proprietari poate solicita instanţei de judecată încetarea stării de proprietate comuna în cadrul judecării contestaţiei la executare înaintate, conform art. 399 din Codul de procedură civilă, de către cei interesaţi sau vătămaţi prin actul de executare. Instanţa, având în vedere situaţia de drept şi de fapt, este singura abilitata sa decidă cu privire la admiterea unei asemenea cereri. Aceasta măsura legală, pe de o parte, asigura protejarea intereselor patrimoniale ale acelor proprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecaţii, iar, pe de altă parte, permite creditorilor sa treacă la executarea silită al carei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului.Reglementarea dreptului părţii interesate de a cere împărţirea bunurilor proprietate comuna este în concordanta cu principiul constituţional al protecţiei proprietăţii private, atât în sensul respectării dreptului de dispoziţie, ca atribut al dreptului de proprietate al proprietarului bunului imobil, cat şi în sensul garantarii dreptului de creanta al creditorului asupra bunurilor debitorului, fără încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Guvernul considera ca textul criticat nu aduce nici o atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor ci, dimpotriva, reprezintă o expresie a aplicării principiului constituţional invocat, acest text fiind aplicabil tuturor cauzelor şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egala măsura.Procedura de judecată a contestaţiei la executare se întemeiază pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face "prin lege".În cazul exercitării contestaţiei la executare în condiţiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă, aceasta cale de atac semnifica, de fapt, o cerere de împărţire a bunurilor proprietate comuna, ceea ce da conţinut principiului consacrat de art. 728 alin. 1 teza întâi din Codul civil, potrivit căruia "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune".Prin urmare, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Avocatul Poporului considera ca prin dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă nu se creează nici un privilegiu sau discriminare de natura a contraveni dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. În mod constant Curtea Constituţională a decis ca principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi nu este lezat atunci când legiuitorul stabileşte un tratament juridic diferit în situaţii diferite, condiţiile de exercitare a aceluiaşi drept putând fi diferite în raport cu situaţiile specifice în care se afla titularul acestuia.Se apreciază ca reglementarea posibilităţii persoanelor interesate, coproprietari sau proprietari devălmaşi, de a solicita împărţirea bunurilor comune este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale, cu atât mai mult cu cat, potrivit dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar nu pot urmări, nici pune în vânzare partea debitorului din imobilele aflate în proprietate comuna, ci trebuie să ceara mai întâi împărţirea bunurilor comune, deoarece nu se poate şti dacă imobilele urmărite de creditor vor face parte din lotul debitorului. Astfel, scopul prevederilor legale criticate este evitarea producerii unor prejudicii în patrimoniul coproprietarilor nedebitori.Se considera, prin urmare, ca prevederile art. 400^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 400^1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 400^1: "Împărţirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca în cadrul judecării contestaţiei la executare declarate împotriva executării silite sau împotriva oricărui act de executare, instanţa poate dispune împărţirea bunurilor comune atunci când persoana interesată o solicita. Aceasta posibilitate este în deplina concordanta cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", în aceasta situaţie devenind aplicabile dispoziţiile Codului de procedura civilă cuprinse în cartea VI "Proceduri speciale", cap. VII^1 privind "Procedura împărţelii judiciare".Textul de lege criticat asigura, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecaţii, iar, pe de altă parte, permite creditorilor sa treacă la executarea silită al carei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Asa fiind, existenta proprietăţii comune împiedica temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de imparteala a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.Prin efectul partajului creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.Asa fiind, Curtea retine ca reglementarea criticata are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adapost de riscul de a fi obligaţi sa participe la achitarea unei datorii care nu le incumba, efectuand astfel o plata nedatorata.Examinarea art. 400^1 din Codul de procedură civilă, în raport cu textul constituţional de referinţa, nu evidenţiază nici o contrarietate, întrucât debitorii-contestatori ai executării silite şi creditorii acestora nu se afla în situaţii juridice similare, de natura sa impună şi să justifice un tratament juridic identic, unica ipoteza în care deosebirile de regim juridic ar putea fi calificate ca fiind discriminatorii. Prin urmare, Curtea constata ca textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, părţile implicate în proces beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru valorificarea drepturilor proprii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Al Athamnah Hussein în Dosarul nr. 1.147/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește