DECIZIE nr. 378 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr. 1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1121.1/208/2006, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. Excepţia a fost ridicată de Ionică Cocora cu ocazia rejudecării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 213 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi dreptul la apărare. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006, plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, nemaiexistând niciun caz de adresare a plângerii prealabile direct instanţei de judecată, ceea ce reprezintă o reglementare mai favorabilă inculpatului. Normele tranzitorii instituite de art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 lasă însă în competenţa instanţelor cauzele aflate în curs de judecată referitoare la infracţiunile pentru care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă adresată direct instanţei în condiţiile vechii reglementări cuprinse în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, lipsind aceste cauze de faza de urmărire penală. De vreme ce instanţa „nu ar mai fi competentă să fie sesizată direct pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, această instanţă nu poate să fie considerată, totuşi, competentă în judecarea cauzei în lipsa efectuării urmăririi penale doar pentru faptul că aceasta a început judecarea cauzei”.Judecătoria Caransebeş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile din Constituţie invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 610/2007, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 este, potrivit art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă. Consideră că prevederile art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Deşi legea penală, prin excepţie, poate retroactiva – este cazul legii penale mai favorabile -, în cauză este invocată o lege procesual penală care este caracterizată de principiul activităţii legii. Totodată, art. 126 alin. (2) din Constituţie lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 sunt neconstituţionale pentru motivele acolo reţinute. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006 este inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006, autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că, în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii, instanţa să trimită organului de cercetare penală sau procurorului cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă adresată direct instanţei, potrivit vechii reglementări cuprinse în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr. 1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește