DECIZIE nr. 377 din 7 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 şi art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Niculae Dercaci în Dosarul nr. 1.839/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Adrian Georgescu, cu delegaţie la dosar, pentru partea Societatea Comercială "Conex Prahova" – S.A. avocat Dumitru Rădescu, cu delegaţie la dosar, şi partea Mihai Dumitru, personal.Magistratul-asistent informează completul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, la termenul anterior fiind amânat ca urmare a admiterii cererii formulate de autorul excepţiei.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Avocatul autorului excepţiei precizează că obiectul acesteia îl formează dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportate la dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, solicitând totodată admiterea excepţiei. Astfel, apreciază că numărul de acţiuni deţinute de un acţionar prezintă importanţă în ceea ce priveşte administrarea patrimoniului societăţii comerciale. Atâta timp cât un acţionar majoritar nu poate face parte din consiliul de administraţie al societăţii, dreptul de proprietate aparţinând acestuia este încălcat. Se impune aşadar ca reprezentarea în cadrul consiliului de administraţie să se facă proporţional cu numărul de acţiuni deţinute de acţionarii societăţii comerciale.Avocatul părţii Societatea Comercială "Conex Prahova" – S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. în acest sens arată că, potrivit art. 480 din Codul civil, dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege, iar, potrivit art. 969 din Codul civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Or, în contractul prin care s-a constituit societatea comercială nu s-a stipulat ca acţionarii majoritari să facă parte din consiliul de administraţie, aşa încât constituirea acestuia se face în condiţiile art. 137 din Legea nr. 31/1990.De altfel, în opinia apărătorului părţii Societatea Comercială "Conex Prahova" – S.A., autorul excepţiei nu are calitate de acţionar la această societate comercială.Partea prezentă, Mihai Dumitru, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Apărătorul autorului excepţiei, având cuvântul în replică, apreciază că asupra calităţii procesuale a acestuia nu se poate pronunţa decât instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că autorul excepţiei poate dispune în mod liber de acţiunile emise de societatea comercială, care fac obiectul dreptului său de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.839/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 şi art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Niculae Dercaci într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei decizii comerciale prin care s-a menţinut soluţia cuprinsă într-o sentinţă comercială, aceea de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute a unui proces-verbal întocmit de adunarea generală a acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că sunt încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi] şi art. 135 alin. (6) [devenit art. 136 alin. (5)], întrucât dispoziţiile Legii nr. 31/1990 nu sunt restrictive cu privire la numărul de acţiuni pe care trebuie să le deţină o persoană pentru a fi numită în consiliul de administraţie, care poate să dispună, conform art. 111 din actul normativ menţionat, asupra activelor societăţii. În opinia sa, reprezentarea în consiliul de administraţie trebuie să fie proporţională cu numărul de acţiuni deţinute.Dreptul de proprietate este, conform art. 480 şi următoarele din Codul civil, un drept exclusiv şi absolut, iar unul dintre atributele acestuia, "jus abutendi […], este încălcat flagrant, deoarece în momentul în care o persoană deţine un număr mare de acţiuni, aceasta este înlăturată de la administraţie, unde se iau măsuri de a dispune de bunurile şi valorile la care este coproprietar prin acţiunile deţinute".Autorul consideră că de lege ferenda acţionarilor semnificativi sau mandatarilor acestora ar trebui să li se recunoască dreptul de a fi membri ai consiliului de administraţie, altfel se aduce atingere dreptului lor de proprietate.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate asigură funcţionarea întreprinderii pe baza unui vot democratic, în condiţii de reprezentativitate în adunarea generală.Cerinţa ca la validarea adunărilor generale să fie prezenţi acţionarii ce deţin minim 50% din capitalul social este îndreptăţită, întrucât aceştia sunt cei care deţin controlul, şi este absolut firesc ca acest fapt să se regăsească şi în realitatea funcţionării societăţii comerciale. Este, de fapt, concretizarea dreptului lor de proprietate şi exercitarea atributelor acestuia.Numirea şi înlocuirea administratorilor se fac numai de către adunarea generală, întrucât şi aceasta este o problemă de funcţionare efectivă a societăţii, un exerciţiu de gestiune a acesteia. Este, prin urmare, normal ca acest fapt să fie hotărât de către toţi acţionarii proprietari.Autorul excepţiei consideră că i-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, însă nu face decât să invoce o normă constituţională, fără a-i demonstra aplicabilitatea la speţă. Dreptul de dispoziţie asupra cotei sale de acţiuni nu este încălcat, el putând oricând să le vândă, să facă o tranzacţie, deci să dispună în mod liber de ele. Nu este justificată raportarea la dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Constituţie, deoarece faptul că acţionarii majoritari iau deciziile este o reflectare a principiului democratic al majorităţii, care nu poate fi ignorat.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (2) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 şi art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, faţă de art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiată. În acest sens arată că instituirea prin aceste dispoziţii legale a unor reguli referitoare la organizarea, funcţionarea şi atribuţiile adunărilor generale ale societăţilor comerciale nu este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate privind principiul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată, ale cărui limite şi conţinut sunt stabilite prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, susţinerile apărătorului părţii Societatea Comercială "Conex Prahova" – S.A., susţinerile părţii prezente, Mihai Dumitru, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 şi art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Cu privire la dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, al cărui conţinut este reprodus între ghilimele în notele scrise depuse de autorul excepţiei, se observă că, în realitate, alin. (1) al art. 111 nu este structurat pe litere, iar textul de lege citat este, de fapt, cel al art. 111 alin. (2) lit. b).La data sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, fusese modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.Aşadar, textele de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi asupra cărora se va pronunţa Curtea Constituţională prin prezenta decizie sunt cuprinse în art. 111 alin. (2) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi au următorul conţinut:– Art. 111 alin. (2) lit. b): "În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată: […]b) să aleagă pe administratori şi cenzori;"; … – Art. 112 alin. (1): "Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.";– Art. 114 alin. (1): "Exerciţiul atribuţiilor menţionate la art. 113 lit. b), c), f), g) şi j) va putea fi delegat consiliului de administraţie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare.";– Art. 137 alin. (3): "Numirea şi înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea generală."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi] şi art. 135 alin. (6) [devenit art. 136 alin. (5)], care au următorul conţinut:– Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod legal de lege, indiferent de titular.";– Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Examinând excepţia, Curtea Constituţională consideră că aceasta impune o distincţie între dreptul de proprietate aparţinând autorului excepţiei, acţionar semnificativ într-o societate pe acţiuni, şi dreptul de proprietate al respectivei societăţi, organizată ca persoană juridică română, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.Astfel, deşi autorul excepţiei are un drept de proprietate asupra unei părţi a acţiunilor nominative sau la purtător emise de societatea comercială pe acţiuni, parte componentă a capitalului social al societăţii, el nu este "coproprietar" al bunurilor care fac parte din patrimoniul societăţii comerciale, fapt care l-ar îndreptăţi, în opinia sa, la administrarea acestora, deoarece, aşa cum s-a arătat, societatea comercială pe acţiuni se organizează ca persoană juridică cu patrimoniu propriu alcătuit din drepturi şi obligaţii care corespund scopului pentru care a fost înfiinţată, exercitându-şi drepturile şi îndeplinindu-şi obligaţiile prin organele sale, delegate în condiţiile legii.Ca atare, nu se poate reţine încălcarea dreptului de proprietate al autorului excepţiei, întrucât acest drept are ca obiect o parte din acţiunile societăţii, asupra cărora autorul poate dispune liber, în condiţiile art. 98 şi 99 din Legea nr. 31/1990.Pe de altă parte, propunerea de lege ferenda ca acţionarii ce deţin un număr semnificativ de acţiuni să facă parte de drept din consiliul de administraţie al societăţii comerciale pe acţiuni excede competenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) lit. b), art. 112 alin. (1), art. 114 alin. (1) şi art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Niculae Dercaci în Dosarul nr. 1.839/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește