DECIZIE nr. 376 din 7 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIon Tiuca – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Angela Lucia Colososciuc în Dosarul nr. 5.601/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Mugur Dorin Baiasu şi Alexandrina Baiasu în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Gheorghe Marian şi Nicoleta Fediuc în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând ca textul criticat a mai făcut în numeroase randuri obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca acesta nu aduce atingere dispoziţiilor Legii fundamentale. Considera ca textul legal nu are caracter retroactiv şi, totodată, nu constituie o noutate în materia nulităţii actelor juridice, deoarece, anterior intrării sale în vigoare, soluţia pe care o conţine era deja consacrată în Codul civil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 5.601/2003 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Încheierea din 10 ianuarie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 şi Încheierea din 30 noiembrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Angela Lucia Colososciuc, Mugur Dorin Baiasu şi Alexandrina Baiasu, de Gheorghe Marian şi Nicoleta Fediuc în cauze civile având ca obiect anularea unor acte de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al neretroactivitatii legii, întrucât se aplică unor situaţii juridice create înainte de intrarea lor în vigoare, "stabilind cauze de nulitate absolută în mod retroactiv".De asemenea, se susţine ca prevederile art. 46 alin. (2) încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie, prin aceea ca se creează un dezechilibru pe plan procesual între foştii proprietari şi chiriaşi, aceştia din urma fiind obligaţi la o adevarata probatio diabolica.În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, se susţine ca prin anularea retroactivă a titlului de proprietate obţinut cu respectarea condiţiilor legale la data încheierii acestuia se destabilizeaza circuitul juridic, deoarece sunt protejati foştii proprietari care beneficiază de norme reparatorii în defavoarea chiriaşilor care au dobândit proprietatea "în mod licit".Instanţa de judecată considera ca excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera excepţia neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca aceste prevederi sunt constituţionale. În acest sens, a decis ca singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea in terminis, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei-credinţe, într-un domeniu particular, dar de interes major, acela al regimului juridic privind imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Avocatul Poporului apreciază textul legal criticat ca fiind constituţional, arătând ca art. 46 alin. (2) lipseşte de eficienta juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, prin sancţionarea lor cu nulitate absolută. Ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credinţa a fost determinata de ratiuni ce vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. În acest sens este invocată jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Curtea constata ca, ulterior sesizării sale, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o noua numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), având aceeaşi redactare: „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa.”În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorii excepţiei invoca încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, care prevăd următoarele:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul legal criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, excepţia de neconstituţionalitate ridicată cu privire la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportată la textele constituţionale invocate, a fost respinsă ce neîntemeiată. În acest sens, Curtea retine Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.În aceste decizii s-a statuat, în esenta, ca, "în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobanditorul de buna-credinţa al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoaşterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinţa a fost impusa – în baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga şi care au creat un adevărat principiu – de preocuparea pentru asigurarea securităţii circuitului civil şi a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluţia şi-a aflat asadar suport în ratiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validităţii aparentei în drept, a cărui esenta este exprimată prin adagiul error communis facit jus".Consacrarea unei astfel de soluţii legislative a fost impusa legiuitorului şi de împrejurarea ca, în aceasta materie, eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta şi realitate şi-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumţii juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifica pe deplin opţiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinţe o eficienta juridică similară celei din dreptul comun.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Angela Lucia Colososciuc în Dosarul nr. 5.601/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Mugur Dorin Baiasu şi Alexandrina Baiasu în Dosarul nr. 2.161/CIV/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Gheorghe Marian şi Nicoleta Fediuc în Dosarul nr. 2.337/CIV/2004 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește