DECIZIE nr. 376 din 13 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2, art. 362 alin. 1 lit. a) şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2, art. 362 alin. 1 lit. a) şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 1.177/35/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales Ionel Iordache din cadrul Baroului Timiş, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere, arătând că Ministerul Public, prin posibilitatea conferită de textele criticate, se transformă în apărătorul procurorului, ca persoană cercetată, astfel că, în dezacord cu principiile constituţionale, face oficiu de apărare. Prin urmare, de vreme ce procedura contestată nu oferă nicio garanţie, există un real conflict de interese între procuror, ca făptuitor, şi Ministerul Public, pe de o parte, şi interesul public, pe de altă parte.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează atât modul de aplicare a textelor într-un caz concret, cât şi o mascată propunere de modificare a acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.177/35/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^2, art. 362 alin. 1 lit. a) şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 131, art. 132, art. 1 alin. (3)-(5), art. 2 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. e) teza întâi, lit. j), lit. l) teza a treia, art. 124 alin. (2) şi (3), art. 126 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) teza întâi şi art. 148 alin. (2) şi (4), deoarece în cauza dedusă judecăţii Ministerul Public nu poate reprezenta interesul privat al unui cetăţean ce are şi funcţia de procuror, adică prepus al său, fără a se abate de la rolul constituţional. Aşa fiind, partea adversă este privată de un proces echitabil, evitându-se posibilitatea ca aceasta să acţioneze în instanţă Ministerul Public ca parte responsabilă civilmente.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^2 cu denumirea marginală Persoanele care pot face recurs, art. 362 alin. 1 lit. a) cu denumirea marginală Persoanele care pot face apel şi art. 278^1 alin. 10 cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 385^2: "Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător.";– Art. 362 alin. 1 lit. a): "Pot face apel:a) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă."; … – Art. 278^1 alin. 10: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din analiza criticilor avansate de autor se desprinde concluzia potrivit căreia autorul este nemulţumit de posibilitatea conferită procurorului de a formula recurs într-o cauză atunci când calea de atac profită unei persoane cercetate care îndeplineşte funcţia de procuror. Aşa fiind şi ţinând seama de obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv un recurs formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod referitoare la persoanele care pot face apel, excepţia este inadmisibilă, neavând, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, legătură cu soluţionarea cauzei.De asemenea, Curtea mai constată că nu sunt afectate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, la rolul Ministerului Public şi la statutul procurorilor, deoarece dispoziţiile art. 385^2 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală privitoare la persoanele care pot face recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii, adică aşa cum sunt acestea reglementate prin lege organică adoptată de Parlament ca unică autoritate legiuitoare a ţării. În conformitate cu prevederile art. 131 din Constituţie, în sistemul procesului penal român, cu excepţiile prevăzute de lege, procurorul este titularul acţiunii publice, iar nu persoana vătămată. Aşa fiind şi în conformitate cu interesele generale ale societăţii, procurorul este singurul în drept să dinamizeze procesul penal prin folosirea căilor de atac. De altfel, faptul că o persoană cercetată are calitatea de magistrat nu presupune existenţa unui conflict de interese între acesta şi cel care-l cercetează ori judecă, deoarece între ei nu se află, aşa cum susţine în mod eronat autorul excepţiei, raporturi de prepuşenie menite să afecteze imparţialitatea justiţiei. Aceasta, deoarece în materie penală răspunderea este personală, iar procurorul, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor indiferent de funcţiile pe care le îndeplinesc aceştia din urmă, singura calitate ce prevalează fiind doar aceea de cetăţean.În ceea ce priveşte celelalte temeiuri constituţionale invocate, Curtea constată că autorul excepţiei s-a limitat doar la o simplă enumerare a lor, fără a arăta în mod concret în ce constă aceasta. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.În concluzie, Curtea urmează a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală ca inadmisibilă şi a dispoziţiilor art. 385^2 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 1.177/35/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește