DECIZIE nr. 375 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Mihai Constantinescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecător Romul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Rădulescu Iuliana-Irina împotriva Decizie Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997*).–––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.288/1996 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Rădulescu Iuliana-Irina.Prin decizia sus-menţionată Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă.Aceasta soluţie s-a fundamentat pe practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale în materia recursului în anulare.Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs Rădulescu Iuliana-Irina, în termen legal, pentru următoarele motive:– dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "recursul în anulare se poate declara oricând", sunt neconstituţionale pentru ca dreptul de a exercita recursul în anulare a fost rezervat în exclusivitate procurorului general şi pentru ca legea nu prevede un termen până la care poate fi exercitată aceasta cale de atac. Astfel "se pun sub semnul incertitudinii autoritatea lucrului judecat şi stabilitatea raporturilor juridice" şi sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 şi ale art. 128 din Constituţie, ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; – la judecarea în fond a excepţiei nu au fost solicitate puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, şi s-a pasit la soluţionarea cauzei fără citarea părţilor.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi GuvernuluiGuvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale în materia recursului în anulare. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Recursul este neîntemeiat şi urmează să fie respins.Referitor la motivul de recurs privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că instanţa de contencios constituţional a fost investită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, în redactarea potrivit căreia recursul în anulare putea fi declarat oricând. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin instituirea termenului de 6 luni, înlăuntrul căruia procurorul general poate declara recurs în anulare.Potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, inclusiv a Deciziei Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacă textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepţia de neconstituţionalitate.În speta noua redactare a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă inlatura prevederile ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizată, astfel încât, în mod judicios, s-a constatat, în decizia recurată, ca excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.Cu privire la motivul de recurs referitor la nesolicitarea cu ocazia judecării fondului cauzei a punctelor de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precum şi necitarea părţilor, acesta este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în forma sa autentică, care permitea soluţionarea cauzei fără citarea părţilor şi nu obliga la solicitarea punctelor de vedere menţionate.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Rădulescu Iuliana-Irina împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește