DECIZIE nr. 374 din 25 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 14.937/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.370D/2007, care are acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Autorul excepţiei nu se opune conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.370D/2007 la Dosarul nr. 1.129D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 14.937/3/2007, şi Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.904/306/2007, Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a civilă şi Tribunalul Sibiu – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Magdalena Cristescu şi Constantin Ranf.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin art. 21 şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece, potrivit acestui text, "instanţa de judecată şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti". De asemenea, mai susţin că aceste prevederi sunt neconstituţionale, întrucât hotărârea comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor poate fi atacată în instanţă numai de către persoanele care au obţinut o hotărâre a acestei comisii, neputând beneficia de această dispoziţie legală şi persoanele care nu au primit un răspuns din partea comisiei mai sus amintite.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, fiind o aplicare a dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.Tribunalul Sibiu – Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut: „(2) Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată şi art. 51 privind dreptul de petiţionare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin raportare la art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005, statuând că nu contravin acestor dispoziţii constituţionale.În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Din acest text constituţional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepţii de la regulile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus derogant. O astfel de excepţie este cuprinsă şi în textul de lege criticat, care stabileşte judecătoriei competenţa de soluţionare a plângerilor împotriva hotărârii comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 în a cărei rază teritorială este situat terenul.Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea observă că textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, el aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza reglementată de norma juridică criticată, fiind, totodată, în acord şi cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 51 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, Curtea constată că autorul excepţiei face o confuzie în privinţa materiei reglementate. Dreptul de petiţionare al cetăţenilor şi soluţionarea petiţiilor de către autorităţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedură de urmat deosebită de cererile adresate justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluţionare a litigiilor de către instanţele de judecată corespunzătoare diferitelor grade şi faze ale judecăţii. Aşadar, acest text constituţional invocat a fi încălcat nu este incident în cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 14.937/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, şi de Constantin Ranf în Dosarul nr. 3.904/306/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește