DECIZIE nr. 374 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi ale art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim” – S.R.L. din Drăgăneşti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă avocatul Cristian Pustin pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei arată că, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, soluţia legislativă criticată a fost preluată de actul abrogator, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2000, şi solicită Curţii să se pronunţe faţă de art. 2 alin. 1 lit. b) din acest act normativ. În ceea ce priveşte art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, arată că redactarea acestui text de lege permite interpretări ce contravin dispoziţiilor constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 nu mai este în vigoare, iar reglementarea actuală a taxei pe valoarea adăugată, cuprinsă în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu mai cuprinde soluţia legislativă criticată. În ceea ce priveşte art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, consideră că acesta nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim” – S.R.L. din Drăgăneşti cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 338/CA/2005-PI din 28 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.976/CA/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, prin formularea lor ambiguă, permit interpretări eronate, precum aceea că includ „şi operaţiunile strict contabile cu bunuri efectuate în cadrul asociaţiei în participaţiune care de facto şi de jure nu presupun un transfer de proprietate”, încălcându-se astfel prevederile constituţionale referitoare la libertatea economică, la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi la obligaţia statului de a asigura valorificarea tuturor factorilor de producţie. Art. 186 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, prevăzând posibilitatea desfiinţării şi înlocuirii actului administrativ fiscal, permite efectuarea unor controale repetate la nesfârşit, ceea ce este de natură să bulverseze activitatea operatorului de comerţ controlat şi să creeze o stare de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia obligaţiilor sale faţă de stat până când se vor recunoaşte rezultatele noului control fiscal.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că Legea nr. 571/2003, care reglementează în prezent taxa pe valoarea adăugată, nu a preluat soluţia legislativă a art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, criticată de autorul excepţiei, iar în ceea ce priveşte art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, consideră că dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incidente, în speţă fiind vorba despre stricta aplicare a legii.Avocatul Poporului arată că Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost expres abrogată, iar soluţia legislativă din art. 2 alin. 1 lit. b) nu este păstrată în actul normativ în vigoare care reglementează domeniul respectiv, şi anume Legea nr. 571/2003. Astfel, excepţia privind acest text de lege este inadmisibilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, arată că acestea constituie norme de procedură şi nu încalcă prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, şi art. 186 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. În ceea ce priveşte acest din urmă text de lege, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile alin. (3).Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992: „În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile cu plată, precum şi cele asimilate acestora, potrivit prezentei ordonanţe, efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice, privind: […]b) transferul proprietăţii bunurilor imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice;"; … – Art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.”În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi care se referă la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private; art. 45 privind libertatea economică; art. 56 alin. (2) şi (3) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi stabilirea acestora numai prin lege; art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 139 alin. (1) referitoare la stabilirea numai prin lege a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului de stat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării sale, Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost expres şi integral abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000. Aceasta, la rândul ei, a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003, care, de asemenea, a fost integral şi expres abrogată prin art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.În prezent taxa pe valoarea adăugată este reglementată în titlul VI al Codului fiscal, respectiv art. 126 stabileşte sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, iar art. 128 determină operaţiunile impozabile. În redactarea acestor noi texte de lege nu este preluată esenţa soluţiei legislative anterioare, considerată de autorul excepţiei ca fiind neconstituţională.De altfel, Curtea constată că autorul excepţiei critică în special Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 512/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 11 septembrie 1998, dispoziţii a căror formulare poate determina aplicarea abuzivă a textului de lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nici dispoziţiile unui act normativ care nu mai este în vigoare şi nici normele de aplicare aprobate printr-o hotărâre a Guvernului nu pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate exercitat în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie. Astfel, în privinţa art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Curtea constată că acest text de lege face parte din reglementarea modului de soluţionare de către organele finanţelor publice a contestaţiilor formulate împotriva actelor de constatare şi a dispoziţiilor fiscale. Textul criticat are în vedere situaţia în care se constată că actul administrativ fiscal a fost greşit întocmit, contestaţia fiind întemeiată. În consecinţă, aceasta prevede că, prin decizia de soluţionare a contestaţiei, actul administrativ iniţial poate fi desfiinţat integral sau în parte, întocmindu-se un nou act administrativ fiscal, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor deciziei.Din acest text de lege nu rezultă însă că întocmirea noului act administrativ fiscal ar implica necondiţionat efectuarea unui nou control fiscal şi cu atât mai puţin şirul nesfârşit al controalelor. Oricum, efectuarea controalelor de către organele competente ale administraţiei financiare la agenţi economici cu privire la respectarea legislaţiei şi a disciplinei financiare nu poate fi considerată ca fiind contrară principiului constituţional al libertăţii economice, întrucât şi această libertate trebuie să se manifeste cu respectarea cadrului legal.Prevederile art. 56, art. 135 şi art. 139 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât nu vizează efectuarea controalelor fiscale, stabilirea şi valorificarea rezultatelor acestora şi nici procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „General Transilvania Exim” – S.R.L. din Drăgăneşti în Dosarul nr. 705/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 186 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește