DECIZIE nr. 374 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu- judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Budeanu Radu Constantin Florin şi Patrascanu Maria Magdalena împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 28 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Budeanu Radu Constantin Florin şi Patrascanu Maria Magdalena.Prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, deoarece, urmare modificării prin Legea nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general numai în termen de 6 luni, pentru motivele prevăzute la art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Budeanu Radu Constantin Florin şi Patrascanu Maria Magdalena, pentru următoarele motive:– necitarea părţilor la judecata în fond;– la judecata în fond a excepţiei nu au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului;– dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece contravin art. 15 alin. (2), art. 16. art. 20, art. 128 din Constituţie, art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivul de recurs privind necitarea părţilor la judecata în fond este neîntemeiat. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în cazul în care completul de judecată apreciază, în unanimitate, ca excepţia este vadit nefondata, poate proceda la soluţionarea ei fără citarea părţilor, ceea ce completul de fond a şi făcut.Cat priveşte motivul de recurs referitor la nesolicitarea la judecarea în fond a punctelor de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, se constată că şi acesta este neîntemeiat, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, situaţie în care nu exista obligaţia legală a solicitării punctelor de vedere menţionate.Referitor la motivul de recurs privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constata: Curtea a fost investită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în redactarea potrivit căreia recursul în anulare putea fi declarat oricând. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispoziţiile art. 330^1 au fost modificate, în sensul introducerii termenului de 6 luni înlăuntrul căruia procurorul general poate declara recurs în anulare.Potrivit practicii Curţii Constituţionale, inclusiv Deciziei Plenului nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocarii excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacă textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepţia de neconstituţionalitate.În speta, noua redactare a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă inlatura prevederile ce formau obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost investită conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în mod întemeiat, în decizia recurată s-a constatat ca aceasta a rămas fără obiect.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Budeanu Radu Constantin Florin şi Patrascanu Maria Magdalena împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.–––––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 29 iulie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește