DECIZIE nr. 373 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Elena Apetroaie în Dosarul nr. 247/C/2005 al Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deoarece protecţia constituţională a dreptului de proprietate poate fi invocată numai după dobândirea acestui drept.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 247/C/2005, Curtea de Apel Suceava – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Elena Apetroaie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată în esenţă că prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, în temeiul cărora persoanele fizice şi persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, pot formula astfel de cereri în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, contravin principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private, cuprins în art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Se mai susţine că textul de lege criticat limitează în timp posibilitatea persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate.Curtea de Apel Suceava – Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece "în lipsa unui termen imperativ de decădere privitor la depunerea cererilor de restituire a terenurilor, s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice (…)". Se mai arată că "limitarea în timp a dreptului de a solicita restituirea terenurilor este în deplină concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (2) din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care conferă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, deoarece "principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate privată protejează dreptul de proprietate existent în patrimoniul titularului său, nu vocaţia la dobândirea acestui drept". Se invocă în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Pentru aceste considerente, în opinia Guvernului, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată", ceea ce implică şi "reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai e posibilă". Se mai arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că "dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină conţinutul şi limitele".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 33: "Persoanele fizice şi persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri şi pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, al căror conţinut este următorul:– Art. 44 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (…)"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, în temeiul cărora persoanele interesate pot formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 169/1997, inclusiv în decursul unui termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, contravin principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private, cuprins în art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, prin limitarea în timp a posibilităţii persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. În sensul jurisprudenţei sale, de exemplu Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere nu au calitatea de proprietar.De altfel, în legătură cu termenul de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, în decursul căruia pot fi depuse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, Curtea constată că acesta a fost instituit de legiuitor ca măsură reparatorie pentru cei care nu au depus astfel de cereri în decursul termenului iniţial, de 90 de zile, instituit prin art. IV din Legea nr. 169/1997.Astfel, potrivit art. IV alin. (1) din Legea nr. 169/1997: „Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”Astfel, nici din acest punct de vedere nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei de neconstitu-ţionalitate referitoare la limitarea în timp a posibilităţii persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Elena Apetroaie în Dosarul nr. 247/C/2005 al Curţii de Apel Suceava – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește