DECIZIE nr. 373 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu- judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Petanca Elena împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 1997, în prezenta recurentei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 24 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Petanca Elena.Prin Decizia nr. 54 din 19 martie 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, deoarece, în temeiul Legii nr. 17/1997 recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general numai în termen de 6 luni, pentru motivele prevăzute la art. 330 pct. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Petanca Elena, pentru următoarele motive: decizia recurată nu a stabilit incidenţa în timp a modificării dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997; art. 330 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece încalcă prevederile art. 123 şi 125 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Referitor la incidenţa în timp a modificării art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, se constată că această lege nu cuprinde dispoziţii în acest sens, iar Curtea Constituţională nu are competenţa de a interpreta aplicarea dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai de a constata dacă aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia, ceea ce decizia recurată a şi făcut.Excepţia de neconstituţionalitate privind art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată în susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs, urmează a fi respinsă, deoarece a fost ridicată pentru prima data în faţa Curţii, în recurs.Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor".Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil în judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.În sensul celor arătate sunt deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Petanca Elena împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.–––––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 54 din 19 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 29 iulie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește