DECIZIE nr. 372 din 2 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 523/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 523/2002, excepţie ridicată de Cristian Teodor Paun şi de Societatea Comercială „Mod Prof Trading” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.475/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât textul criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 41. În acest sens, este invocată şi jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.475/2003, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, excepţie ridicată de Cristian Teodor Paun şi Societatea Comercială „Mod Prof Trading” S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi pe cele ale art. 41 alin. (1) şi (7) privind protecţia proprietăţii private. În dezvoltarea motivelor excepţiei, autorul acesteia considera ca măsura confiscării prevăzută de textul criticat aduce grave atingeri proprietăţii dobândite în mod licit, inlaturand "în mod violent prezumţia potrivit căreia sumele de bani folosite la achiziţionarea mărfurilor ar avea un caracter licit, […] statul prin acest mod imbogatindu-se fără just temei".În acelaşi timp, autorul excepţiei semnaleaza o necorelare a dispoziţiilor criticate cu cele ale art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea contabilităţii nr. 81/1992, ceea ce creează şi posibilitatea aplicării unor regimuri sanctionatorii diferite, după cum sunt interpretate actele normative de către prepuşii statului, şi deci la inegalitatea de tratament juridic pentru participanţii la relaţiile sociale.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti considera ca excepţia nu este intemeiata, textul criticat nefiind contrar dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Guvernul arata ca acest text constituţional "impune un tratament egal în faţa legii şi a autorităţilor publice numai în privinta cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, iar nu şi în privinta persoanelor juridice – agenţi economici". În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, Guvernul susţine ca săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de textul criticat "constituie eo ipso o cauza de inlaturare a prezumţiei generale de dobândire licita a averii, instituită prin dispoziţiile art. 41 alin. (7) din Constituţie". Pe de altă parte, se arata în punctul de vedere prezentat, "art. 41 alin. (8) din Constituţie prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. În acest cadru, în mod evident, se includ şi sumele de bani rezultate din vânzarea unor astfel de bunuri, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001„.Avocatul Poporului considera ca textul criticat este constituţional, întrucât "prin instituirea unor reguli speciale cu privire la comercializarea produselor pentru care se datorează accize, aplicabile tuturor persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, nu se aduce atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Astfel, pentru anumite domenii de activitate cum este domeniul produselor supuse accizelor, statul trebuie să instituie un control mai sever şi sa impună tuturor subiectelor de drept care îşi desfăşoară activitatea în acel domeniu să respecte reguli speciale, egalitatea trebuind sa existe între subiectele de drept care se supun aceluiaşi regim juridic".Referitor la susţinerea ca ar fi incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca aceasta nu este intemeiata, întrucât "garantarea dreptului de proprietate implica respectarea de către comerciant a obligaţiilor ce îi revin în aceasta calitate". În cauza, "măsura confiscării veniturilor este urmarea faptului ca acestea sunt obţinute din vânzarea produselor care au folosit la săvârşirea unei contravenţii, prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. m) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, respectiv neutilizarea documentelor fiscale speciale. Acest fapt constituie o cauza de inlaturare a prezumţiei generale de dobândire licita a averii, instituită de art. 41 alin. (7) din Constituţie”.Totodată în punctul de vedere al Avocatului Poporului se precizează că nu trebuie confundata confiscarea averii, licit sau ilicit dobandita, "cu confiscarea specială, care nu poarta asupra unei averi şi care, conform art. 41 alin. (8) din Constituţie, se impune, în condiţiile legii, asupra bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii". Or, prevederile criticate "constituie o aplicare legală a prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât se referă la venituri obţinute din vânzarea produselor folosite în săvârşirea unei contravenţii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158 din 27 noiembrie 2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 523 din 17 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002.Textul criticat pentru neconstituţionalitate are următorul cuprins:– Art. 56: "(2) Prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: […]– cu amendă de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantităţilor de produse astfel comercializate şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor, cea de la lit. m)."Potrivit art. 56 alin. (1) lit. m) din ordonanţa de urgenţă, "neutilizarea documentelor fiscale speciale" constituie contravenţie.Critica de neconstituţionalitate se bazează, în esenta, pe susţinerea ca textul criticat al ordonanţei de urgenta infrange dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi pe cele ale art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, instituind un regim diferit, inegal, de sancţionare a contravenţiilor în cazul accizelor, care inlatura prezumţia dobândirii licite a averii, prevăzută în Constituţie.Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … – Art. 41 alin. (1) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege […].(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma." … Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:Susţinerea privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi este nefondata, întrucât textul criticat este aplicabil tuturor subiectelor de drept care intra sub incidenţa actului normativ privind regimul accizelor şi care încalcă dispoziţia la care textul face trimitere, săvârşind astfel o contravenţie.De asemenea, Curtea retine ca este la latitudinea legiuitorului să aplice un regim juridic mai sever în cazul circulaţiei bunurilor supuse accizelor. În acest sens, măsura confiscării speciale, aplicabilă potrivit textului criticat, este conformă cu dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cărora "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".Totodată Curtea nu poate retine nici critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, în condiţiile încălcării unor dispoziţii exprese ale legii, sancţionate contraventional, pentru care actul normativ prevede şi măsura confiscării speciale, în deplin acord cu prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie.În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei, a dispoziţiilor art. 41 alin. (7) din Constituţie care interzic confiscarea averii dobândite în mod licit, instituind şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, Curtea retine ca textul respectiv nu este incident în cauza, întrucât prin însăşi săvârşirea contravenţiei autorul acesteia se situeaza în afară sferei licitului, cu consecinţa fireasca, prevăzută de art. 41 alin. (8) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa.De altfel, textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Prin Decizia nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, şi Decizia nr. 195 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate formulate cu privire la dispoziţiile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie.În cele doua decizii Curtea a stabilit ca "prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mărfii – se încalcă o norma legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul săvârşind o contravenţie, ceea ce constituie, eo ipso, o cauza de inlaturare a prezumţiei generale de dobândire licita a averii instituită de art. 41 alin. (7) din Constituţie". De asemenea, Curtea a mai reţinut ca "alin. (8) al aceluiaşi text constituţional prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii", iar, pe de altă parte, ca "şi banii rezultaţi din valorificarea produselor folosite la comiterea contravenţiei sunt bunuri rezultate din contravenţie".În prezenta cauza nu au fost invocate elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.În legătură cu susţinerea autorului excepţiei, în sensul că ar exista anumite necorelari între actul normativ criticat şi Legea contabilităţii, Curtea retine ca acestea, chiar dacă ar fi reale, nu ar constitui un temei de neconstituţionalitate şi nu pot fi cenzurate de instanţa de control al constituţionalităţii legilor, coordonarea legislaţiei fiind de resortul exclusiv al autorităţii legiuitoare.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 523/2002, excepţie ridicată de Cristian Teodor Paun şi Societatea Comercială „Mod Prof. Trading” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.475/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește