DECIZIE nr. 371 din 25 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 819/117/2007 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Dan C. Stegăroiu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar cu ocazia invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează o omisiune de reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 466/2007 din 13 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 819/117/2007, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Munteanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora "respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". De aceea, având în vedere aceste dispoziţii constituţionale, textul de lege criticat contravine art. 1156 din Codul civil, care dispune că, "ori în ce chip ar pieri sau s-ar pierde lucrul furat, pierderea sa nu liberează pe cel care l-a sustras de a face restituirea preţului". Această prevedere cu valoare de principiu nu poate fi înfrântă nici chiar de o lege specială, întrucât la instituirea obligaţiei de restituire, chiar dacă pieirea s-ar datora forţei majore, s-a avut în vedere sancţionarea unei conduite abuzive, care în speţă ar fi preluarea imobilului fără titlu valabil.Autorul excepţiei mai susţine că textul de lege criticat contravine unui alt principiu din dreptul civil, anume acela "al interzicerii" îmbogăţirii fără justă cauză, or, arată acesta, chiar şi în condiţiile unor calamităţi naturale s-au încasat prime de asigurare "care nu pot profita celui care prin abuz de lege a devenit proprietarul construcţiei".Consideră, de asemenea, că prevederile de lege criticate contravin şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece proprietarii cărora nu le-a fost confiscată averea au avut posibilitatea să ia măsuri de conservare, astfel că riscul efectelor calamităţilor naturale a fost mai redus, în timp ce proprietarii cărora le-a fost confiscată averea dobândită licit nu au putut să ia aceste măsuri de conservare.În continuare, este invocată şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), cu motivarea că "ideea de echitate se pierde, întrucât persoana îndreptăţită nu a beneficiat de fructele cuvenite şi nu poate beneficia nici de compensaţia în bani pentru bunul pierit".Şi, în fine, apreciază că textul de lege criticat contravine şi art. 44 alin. (3) şi (8) din Legea fundamentală, deoarece, prin interpretarea lui "abuzivă", "se consfinţesc despăgubiri pentru construcţiile preluate fără titlu valabil".Tribunalul Cluj – Secţia civilă consideră că textul de lege criticat este neconstituţional în raport de art. 44 alin. (3) şi (8) din Legea fundamentală, "având în vedere faptul că s-a consacrat legal caracterul abuziv al preluării imobilului la stat, fără ca fostul proprietar să fi beneficiat de o justă şi prealabilă despăgubire şi fără ca exproprierea să se justifice pentru cazuri de utilitate publică". În ce priveşte criticile de neconstituţionalitate în raport cu celelalte dispoziţii constituţionale, arată că acestea sunt neîntemeiate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, în ce priveşte invocarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, arată că între textul de lege criticat şi această dispoziţie constituţională nu există o legătură directă. Eventuala atingere adusă normelor constituţionale se apreciază în raport de alte dispoziţii din Legea fundamentală. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că motivarea autorului porneşte de la o greşită comparaţie între situaţia persoanelor cărora nu li s-a confiscat averea şi cele ale căror bunuri au fost preluate sub orice formă de către stat. Cele două situaţii au ipoteze diferite, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi.În ce priveşte încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, arată că autorul excepţiei confundă "echitabilitatea" procesului prevăzută de acest text constituţional cu "echitabilitatea" soluţiei oferite de legiuitor pentru ocrotirea dreptului pretins de reclamant.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următoarea redactare: „(6) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamităţi naturale, persoana îndreptăţită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.”Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor ţării, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (3) şi (8) privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, „Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută […]”.Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Prevederile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, instituind principiul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21, dat fiind că persoanele îndreptăţite la restituire au posibilitatea să se adreseze instanţelor de judecată şi să conteste deciziile administrative de soluţionare a cererii de restituire a imobilelor. Astfel, art. 26 alin. (3), cuprins în cap. III din Legea nr. 10/2001, intitulat „Proceduri de restituire”, prevede că: „(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”Şi, în fine, cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor atacate la prevederile art. 1156 din Codul civil, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple contrarietăţi între norme legale din acelaşi domeniu, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 819/117/2007 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește