DECIZIE nr. 370 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan Constantin Neamţu în Dosarul nr. 172/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia penală.La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei avocat Marcela Marinescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei, care, având cuvântul pe fond, reiterează, în esenţă, susţinerile formulate în notele scrise depuse la dosar şi, în plus, susţine faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992 şi ale art. 154 din Constituţie, Curtea Constituţională examinează constituţionalitatea unor dispoziţii legale prin raportare la normele Constituţiei în vigoare la data sesizării sale, şi nu faţă de cele în vigoare la momentul adoptării actului normativ supus controlului de constituţionalitate. Astfel, afirmă că printr-un act normativ „emis şi modificat ulterior de Guvern, dar neratificat de Parlament”, respectiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, au fost reglementate, la art. 79 alin. (1), o infracţiune, precum şi pedeapsa corespunzătoare, fără a fi respectate prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora regimul infracţiunilor şi pedepselor poate fi reglementat numai prin lege organică; în consecinţă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că examenul de constituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2001 trebuie în realitate efectuat prin raportare la normele constituţionale în vigoare la data emiterii actului normativ în discuţie, respectiv la Constituţia din 1991, în forma sa nerevizuită. În acest sens invocă şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 101/2004. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a art. 79 alin. (1) din ordonanţa criticată faţă de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, se arată că interdicţia reglementării în domeniul legii organice operează numai în privinţa ordonanţelor simple, nu şi în cea a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 172/2005, Tribunalul Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de inculpatul Dan Constantin Neamţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 contravine „art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie”, referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, deoarece dispoziţiile de lege criticate prevăd o infracţiune, precum şi pedeapsa corespunzătoare acesteia, care puteau fi reglementate doar prin lege organică. Or, ordonanţa criticată este „un act normativ emis şi modificat ulterior de Guvern, neratificat încă de Parlament”, şi care, prin modalitatea de adoptare, nu poate fi inclus în categoria legilor ordinare sau a celor organice.Se mai menţionează faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „care nu emană de la Parlament”, incriminează fapte care anterior erau calificate drept contravenţii. Astfel, Decretul nr. 328/1966 prevedea ca infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având o alcoolemie de peste 1g%, în timp ce, pentru o îmbibaţie alcoolică de 1g%, autorul excepţiei a fost trimis în judecată şi condamnat în baza art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.Tribunalul Braşov – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată, pe de o parte, că în temeiul art. 114 din Constituţie, "în cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă" care intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Chiar şi în condiţiile textului constituţional în forma sa revizuită, respectiv a art. 114 alin. (4)^1, se apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost aprobată printr-o lege de către Parlament. Pe de altă parte, potrivit prevederilor „art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţia României”, infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare al acestora sunt reglementate prin lege organică. Or, infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) este conţinută de o ordonanţă de urgenţă, iar nu de o lege organică, aşa cum impun prevederile „art. 72 alin. (3) lit. h), ale art. 114 alin. (4) şi alin. (4)^1” din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora noul act normativ, respectiv ordonanţa de urgenţă pretins a fi neconstituţională, incriminează fapte ce anterior, conform Decretului nr. 328/1966, erau doar contravenţii, se arată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât nu se încalcă nici o dispoziţie din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Analiza excepţiei de neconstituţionalitate urmează să se facă prin raportare la reglementările "Constituţiei din 1991, care cuprind condiţiile de constituţionalitate pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 trebuia să le îndeplinească la momentul adoptării”. În acest context se constată că dispoziţiile de lege criticate, potrivit conţinutului lor şi prin raportare la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţia din 1991, constituie reglementări de domeniul legii organice. Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă şi în domeniile rezervate legilor organice, deoarece interdicţia de a reglementa pe cale de ordonanţă simplă, atât în domeniile rezervate legilor organice, cât şi în afara domeniilor limitativ enumerate în legea de abilitare emisă de Parlament, nu se poate aplica, prin analogie, şi în cazul ordonanţei de urgenţă, pentru care Constituţia prevede, la art. 114 alin. (4), alte condiţii, şi anume: necesitatea adoptării unei reglementări într-un caz excepţional şi depunerea ordonanţei de urgenţă spre aprobare la Parlament, fără a mai face distincţii după obiectul reglementării. În acest sens este invocată şi jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 34/1998, nr. 15/2000, nr. 85/2001 şi nr. 101/2004.În consecinţă, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, raportate la prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, este neîntemeiată.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, referitoare la incriminarea prin actul normativ criticat a unor fapte ce în reglementarea anterioară erau calificate drept contravenţii, se arată că acestea nu constituie o critică de neconstituţionalitate, ci exprimă doar "dezacordul cu opţiunea legiuitorului de a da relevanţă penală unei fapte care anterior era considerată ca prezentând un pericol social redus".Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului menţionat faţă de prevederile "art. 72 alin. (3) lit. h) şi ale art. 114 alin. (4) şi alin. (4)^1 din Constituţie", devenite, în urma republicării acesteia, "art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4) şi (5) teza întâi şi a doua", aceasta nu poate fi reţinută. "Examinarea adoptării constituţionalităţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare" şi în consecinţă al motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor criticate "se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate".Aşadar, constituţionalitatea extrinsecă a ordonanţei de urgenţă criticate trebuie analizată numai prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 114, în vigoare la momentul adoptării sale. "în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenţă în domenii care fac obiectul legii organice", reţinând că "interdicţia abilitării Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte, în mod nemijlocit, pe legiuitor, întrucât alin. (1) al art. 114 dispune expres că Parlamentul poate adopta o asemenea lege în domenii care nu fac obiectul legilor organice. O asemenea interdicţie nu era prevăzută însă de alin. (4) al art. 114, referitor la ordonanţe de urgenţă, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionalităţii instituţiei (Deciziile nr. 34/1998 şi nr. 101/2004)".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile părţii prezente, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecată, dispoziţiile art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, cu modificările ulterioare. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate se referă însă doar la alin. (1) al art. 79 din ordonanţa menţionată, astfel că numai asupra acestui text de lege Curtea Constituţională urmează a se pronunţa. Aceste prevederi au următorul conţinut:– Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."În motivarea excepţiei ridicate, autorul acesteia invocă încălcarea "art. 72 alin. (3) lit. h)", precum şi a art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma sa nerevizuită. Din conţinutul criticii formulate rezultă însă că autorul excepţiei se referă în realitate la prevederile constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie care, în urma revizuirii şi republicării Legii fundamentale, au devenit art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv art. 115 alin. (4) şi (5) teza întâi din aceasta, având următorul cuprins:– Art. 73 alin.(3) lit. h): "Prin lege organică se reglementează: (…)h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora."; … – Art. 115 alin. (4) şi (5) teza întâi: "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestuia.(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. (…)." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 constă, în esenţă, în susţinerea potrivit căreia art. 79 alin. (1), care reglementează infracţiunea de a conduce autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice sau a unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, precum şi pedeapsa corespunzătoare, încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, referitoare la domeniile de reglementare ale legilor organice.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că această ordonanţă de urgenţă, datorită faptului că nu a fost încă aprobată de Parlament cu întrunirea numărului de voturi necesar adoptării legilor organice, nu poate fi încadrată în această categorie şi contravine, astfel, art. 72 alin. (3) lit. f) şi art. 114 alin. (4) din Constituţie. Infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) este stabilită printr-o ordonanţă de urgenţă, iar nu de o lege organică.Curtea Constituţională observă faptul că argumentarea criticii prezentate se bazează pe o confuzie în ceea ce priveşte condiţiile impuse de Legea fundamentală pentru ca Guvernul să emită ordonanţe de urgenţă, domeniile de reglementare ale acestora, precum şi condiţiile necesare pentru intrarea lor în vigoare.În ceea ce priveşte susţinerile privind examinarea constituţionalităţii unui act normativ prin raportare la normele Legii fundamentale în vigoare la momentul sesizării Curţii Constituţionale, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că "examinarea constituţionalităţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate". (Decizia nr. 101 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 10 mai 2004). În consecinţă, argumentele formulate în acest sens nu pot fi reţinute.Art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma sa anterioară revizuirii prin Legea nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, stabilea că, în cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, care intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost depus la Camera Deputaţilor în data de 20 decembrie 2002, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002. Prin urmare, au fost îndeplinite condiţiile cerute de art. 107 alin. (4) şi art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru ca ordonanţa de urgenţă să între în vigoare. Cât priveşte aprobarea sau respingerea acestui proiect de lege, ca urmare a dezbaterii şi votului exprimat în Parlament, aceasta nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă. Autorul excepţiei confundă operaţiunea de „depunere spre aprobare la Parlament” a unei ordonanţe de urgenţă, necesară sine qua non intrării sale în vigoare şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul Oficial al României, cu operaţiunea – ulterioară – de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.De altfel, urmărind derularea procesului legislativ al proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea Constituţională observă că acesta a fost adoptat la data de 31 august 2004 de către Camera Deputaţilor, conform procedurii legislative prevăzute de Constituţia din 1991 şi cu îndeplinirea cerinţelor specifice adoptării unei legi organice. La data de 5 mai 2005, Senatul a adoptat cu modificări proiectul de lege, pentru ca, în urma constituirii, potrivit art. 155 alin. (1) din Constituţia în forma sa revizuită, a unei comisii de mediere, raportul acesteia să fie adoptat în plenul Senatului la data de 9 iunie 2005 şi de plenul Camerei Deputaţilor la data de 21 iunie 2005.Potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, înainte de promulgare, Preşedintele României a cerut Parlamentului reexaminarea legii, la 4 iulie 2005.În ceea ce priveşte caracterul organic al normelor pe care ordonanţa de urgenţă le poate cuprinde, se observă că, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanţei de urgenţă, şi în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegării legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevede interdicţia expresă de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fără ca această interdicţie să se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţă, care îşi găseşte reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114. În acest sens Curtea Constituţională a statuat în mod constant, de exemplu prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.În consecinţă, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede, la art. 79 alin. (1), o infracţiune în legătură cu regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi pedeapsa aplicabilă, ceea ce corespunde întru totul normelor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează, la art. 79, o infracţiune care, conform actului normativ anterior în materie, constituia doar contravenţie, Curtea constată că aceasta nu este o adevărată critică de neconstituţionalitate, ci exprimă doar nemulţumirea faţă de opţiunea legiuitorului de a reconsidera, în cadrul unei noi politici penale în materia circulaţiei pe drumurile publice, caracterul unei fapte în infracţiune, şi care anterior era apreciată ca prezentând un pericol social redus, fiind calificată drept contravenţie. De altfel, autorul nici nu indică un text constituţional pretins a fi încălcat prin această nouă calificare juridică a faptei respective.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan Constantin Neamţu în Dosarul nr. 172/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește