DECIZIE nr. 370 din 4 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest” – S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspund părţile Tudor Stăncescu şi Societatea Comercială "Alcor Tex 94" – S.R.L. din Bucureşti, prin avocaţi, cu delegaţie la dosar, lipsind autoarea excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că autoarea excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei, în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul părţii Tudor Stăncescu se opune admiterii acestei cereri, în temeiul art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Reprezentantul părţii Societatea Comercială "Alcor Tex 94" – S.R.L. din Bucureşti nu este de acord cu amânarea judecării cauzei, apreciind această cerere ca fiind un abuz de drept procesual.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare.Având cuvântul, reprezentantul părţii Tudor Stăncescu solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Reprezentantul părţii Societatea Comercială "Alcor Tex 94" – S.R.L. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a regimului juridic al nulităţii absolute şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederea legală criticată este în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 13.356/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, deoarece acordă posibilitatea oricărei persoane interesate de a ataca în instanţă hotărârile adoptate de adunarea generală a acţionarilor unei societăţi comerciale, fapt ce determină apariţia unui număr nedeterminat de litigii. De asemenea, se arată că prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, art. 45, 135 şi 136 din Legea fundamentală, deoarece blochează activitatea societăţilor comerciale şi conduce la îngrădirea dreptului de proprietate al acţionarilor, în special, precum şi a proprietăţii publice şi libertăţii comerţului, în general.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora: „(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.”Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 45 – Libertatea economică, art. 135 alin. (1) referitor la caracterul de economie de piaţă al economiei României şi alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale şi art. 136 – Proprietatea.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora nulitatea absolută a hotărârilor adoptate de adunarea generală a acţionarilor unei societăţi comerciale poate fi invocată de oricine dovedeşte un interes, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil, reprezintă o consacrare legală a regimului juridic al nulităţii absolute.Curtea constată că aceste prevederi legale nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, asigurând posibilitatea oricărei persoane interesate de a se adresa justiţiei atunci când se încalcă dispoziţiile imperative ale legii.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei privind îngrădirea dreptului de proprietate al acţionarilor unei societăţi comerciale şi a libertăţii economice, în general, prin exercitarea unor acţiuni abuzive, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute dat fiind faptul că instanţa de judecată este singura competentă să decidă asupra legalităţii şi temeiniciei acţiunilor în justiţie, fiind astfel ocrotite, prin lege, numai interesele legitime. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici o contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi şi ale art. 45 din Constituţie.De altfel, dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, şi cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivă de executare, suspendarea executării pronunţându-se prin ordonanţă preşedinţială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni, reprezintă garanţii procesuale de natură să evite introducerea şicanatorie a acţiunilor în anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăţilor comerciale.Cele statuate în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 – Economia şi art. 136 – Proprietatea, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest” – S.R.L. în Dosarul nr. 13.356/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește