DECIZIE nr. 370 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Consiliul Local Mera, prin reprezentantul său legal, domnul primar Ion Sticlaru, în Dosarul nr. 2.804/91/2008 al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.804/91/2008, Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Consiliul Local Mera prin reprezentant legal, domnul primar Ion Sticlaru.În motivarea excepţiei, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că reglementarea derogatorie de la dreptul comun – Codul muncii -, pe care textul de lege criticat o instituie în ceea ce priveşte demisia funcţionarilor publici, creează discriminări care afectează autorităţile publice. În acest sens, arată că art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 nu face distincţia privitoare la termenul de preaviz după cum funcţionarul public ocupă funcţie de execuţie sau de conducere şi nici nu este prevăzută posibilitatea autorităţii publice cu care funcţionarul public are raporturi de serviciu de a renunţa total sau parţial la acest termen de preaviz, creându-se o situaţie discriminatorie pentru aceasta.Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat înscriindu-se în dispoziţiile constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acesta se aplică cetăţenilor, or autorul excepţiei este o autoritate publică locală. Prin urmare, acest text constituţional nu are incidenţă în cauză. În acelaşi timp, arată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează o problemă de interpretare şi aplicare a legii, argumentată de lipsa de reglementare într-un anumit domeniu. Aceste aspecte nu sunt însă de competenţa Curţii Constituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că tratamentul juridic instituit de art. 102 din Legea nr. 188/1999 este justificat în mod obiectiv şi raţional prin situaţia diferită în care se află categoria profesională a funcţionarilor publici, astfel că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 102: "Funcţionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare."Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, într-adevăr, textul de lege criticat instituie o reglementare diferită de cea a art. 79 din Codul muncii în ceea ce priveşte termenul ce urmează să curgă de la momentul depunerii demisiei şi până la data încetării raporturilor de serviciu. Această diferenţă de reglementare, care poate fi privită ca instituind un tratament juridic mai puţin favorabil pentru funcţionarii publici în raport cu celelalte categorii socio-profesionale care se supun Codului muncii, urmăreşte să protejeze şi să asigure un climat de ordine şi o bună desfăşurare a activităţii în cadrul autorităţilor administrative autonome ori autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale şi locale, având în vedere importanţa activităţii acestora pentru societate şi nevoia ca aceasta să decurgă într-un mod coerent şi continuu.Autorul excepţiei, o autoritate publică, susţine însă că textul de lege criticat creează discriminări între angajatorii care sunt supuşi prevederilor Codului muncii, pe de o parte, şi autorităţile administrative autonome ori autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, în raporturile de serviciu ale acestora, pe de altă parte, astfel că este încălcat art. 16 alin. (1) din Constituţie. Or, faţă de această critică Curtea constată că textul constituţional invocat are în vedere egalitatea în drepturi a cetăţenilor, persoane fizice, aplicându-se şi persoanelor juridice, în măsura în care, prin intermediul acestora, cetăţenii îşi exercită un drept constituţional. În situaţia de faţă, însă, demersul autorului excepţiei nu tinde la protejarea unor drepturi ale cetăţenilor, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Consiliul Local Mera, prin reprezentantul său legal, domnul primar Ion Sticlaru, în Dosarul nr. 2.804/91/2008 al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește