DECIZIE nr. 370 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal” – S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde Consiliul Local al Municipiului Oneşti, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Oneşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând la dosar note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.976/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal” – S.A. Oneşti.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. În acest sens, arată că "prevederile legale care permit autorităţilor publice să decidă exercitarea serviciilor de gospodărie comunală prin gestiune directă blochează accesul tuturor celorlalţi agenţi economici la aceste activităţi, în condiţiile în care serviciile de gospodărie comunală reprezintă un segment semnificativ al activităţii economice".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 15-17 şi ale art. 22 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001. Din motivarea excepţiei rezultă că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 16 şi 17 din lege, referitoare la una dintre modalităţile de gestiune a serviciilor publice de gospodărie comunală, şi anume gestiunea directă.Totodată, se constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin dispoziţiile art. 55 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, legea iniţial criticată a fost integral abrogată, însă prevederile art. 16 şi 17 din aceasta au fost, în principiu, preluate de dispoziţiile art. 23 şi 29 din noua lege în materie.Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie în prezent dispoziţiile art. 23 şi 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006 (în vigoare din data de 21 martie 2007), al căror conţinut este următorul:– Art. 23: "(1) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.(2) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi: … a) gestiune directă; … b) gestiune delegată. … (3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin hotărâre a consiliilor locale, a consiliilor judeţene, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice. … (4) Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini elaborat şi aprobat de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. … (5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi publice." … – Art. 29: "(1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, îşi asumă, în calitate de operator, toate sarcinile şi responsabilităţile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi la administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente.(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz, care pot fi: … a) compartimente de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale; … b) servicii publice sau direcţii de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale, având autonomie financiară şi funcţională; … c) servicii publice sau direcţii de specialitate, cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitară, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie şi autonomie financiară şi funcţională. … (3) Operatorii organizaţi ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, posedă un patrimoniu propriu, funcţionează pe bază de gestiune economică şi se bucură de autonomie funcţională şi financiară; aceşti operatori întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale. … (4) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă furnizează/prestează un serviciu de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă. … (5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat şi aprobat de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz. … (6) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridică, care gestionează un serviciu comunal de utilităţi publice, rămase la finele exerciţiului bugetar, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Disponibilităţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinanţării acestora se administrează şi se utilizează potrivit acordurilor de finanţare încheiate. … (7) Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice în regim de gestiune directă au obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin preţ." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale.Examinând excepţia ridicată, Curtea reţine că Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 creează un cadru juridic unitar, îmbunătăţit faţă de vechea reglementare, în consonanţă cu principiile generale statuate la nivel european – universalitatea, continuitatea, calitatea serviciului, accesibilitatea tarifară, protecţia utilizatorilor -, dar şi cu regulile esenţiale ale înfiinţării, funcţionării şi gestionării serviciilor publice, în contextul cărora autorităţilor publice le revin obligaţii şi responsabilităţi precise pentru satisfacerea, cu celeritate, a intereselor şi a nevoilor cetăţenilor.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 23 şi 29 din Legea nr. 51/2006 faţă de art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constată că instituirea competenţei exclusive a autorităţilor administraţiei publice locale în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi gestiunea propriu-zisă a acestor servicii prin compartimentele de specialitate sau servicii publice înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale, care să asigure această competenţă, nu este contrară economiei de piaţă şi libertăţii comerţului. De altfel, conform art. 23 alin. (5) din lege sunt interzise orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi publice.Dispoziţiile art. 23 şi 29 din Legea nr. 51/2006 nu contravin, aşa cum susţine autorul excepţiei, nici prevederilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică. Dimpotrivă, textul constituţional consacră accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică, care însă este garantat dacă aceasta, ca şi libera iniţiativă, se exercită în condiţiile legii.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apă Canal” – S.A. din Oneşti în Dosarul nr. 4.976/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește