DECIZIE nr. 37 din 7 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3 şi alin. (2), precum şi ale art. 50 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3 şi alin. (2), precum şi ale art. 50 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pilot Service” – S.A. Constanta în Dosarul nr. 462/1999 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 februarie 2000, în prezenta autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru 15 februarie şi apoi pentru 22 februarie şi pentru 7 martie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 12 martie 1999 Tribunalul Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3 şi alin. (2), precum şi ale art. 50 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 29 ianuarie 1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pilot Service” – S.A. Constanta, în contradictoriu cu Compania Naţionala „Administraţia Porturilor Maritime Constanta” – S.A., în Dosarul nr. 462/1999, aflat pe rolul acelei instanţe.Autorul excepţiei susţine, în esenta, ca Societatea Comercială "Pilot Service" – S.A. este prejudiciata prin acordarea pentru administraţia portuara a unui monopol asupra serviciilor publice specializate, ce fac obiectul de activitate al reclamantei. Susţine, de asemenea, ca organizarea concesionarii serviciului de pilotaj nu este legală şi ca aceasta ordonanţa, prin textele enunţate, atinge interesele şi activitatea Societăţii Comerciale "Pilot Service" – S.A., putând duce la falimentarea sa.Instanţa judecătorească socoteşte ca excepţia de neconstituţionalitate, "raportată la textul art. 41 şi 135 din Constituţie, nu poate fi reţinută".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât, în realitate, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 urmăresc înlăturarea posibilităţii instituirii monopolului din partea statului sau a unui singur agent economic, indiferent de natura capitalului – de stat sau privat. „Susţinerile Societăţii Comerciale «Pilot Service» – S.A. Constanta cu privire la cumpărarea de la Fondul Proprietăţii de Stat a obiectului de activitate, o dată cu privatizarea societăţii comerciale, sunt neintemeiate şi nesocotesc prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată”. Cu ocazia privatizării Societatea Comercială „Pilot Service” – S.A. Constanta – se arata în continuare în punctul de vedere al Guvernului – au fost cumpărate acţiunile societăţii comerciale, reprezentând capitalul social al acesteia, iar nu obiectul de activitate, care, potrivit legii, îl constituie actele şi faptele de comerţ pe care urmează să le efectueze societatea comercială, cu respectarea prevederilor legale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile autorului excepţiei şi ale părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Excepţia priveşte dispoziţiile art. 6, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3 şi alin. (2), precum şi ale art. 50 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi.Motivele invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele:1. Prin efectul alin. (1) al art. 8 din ordonanţa "serviciile publice portuare se asigura numai de administraţiile portuare, instituindu-se astfel un monopol al statului asupra serviciilor ce se prestează navelor de agenţi economici specializaţi, privatizati integral, anterior". De asemenea, prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol, care statuează ca administraţiile portuare asigura serviciile publice portuare, sunt neconstituţionale, întrucât concesionarea prin administraţia portuara a unui serviciu privatizat de un alt agent economic specializat încalcă dreptul de proprietate privată.2. Referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3 şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, autorul excepţiei le considera neconstituţionale întrucât, pe baza acestor prevederi legale, rezultă ca sunt servicii publice portuare ce aparţin exclusiv administraţiei portuare, servicii care au fost privatizate anterior, cum sunt pilotajul navelor, manevrarea de la o dana la alta, remorcajul de manevra, legarea-dezlegarea navelor. Într-o atare situaţie Societatea Comercială „Pilot Service” – S.A. Constanta este pusă în imposibilitatea realizării acestor servicii, întrucât, considera autorul excepţiei, serviciile sunt monopol de stat, potrivit noii reglementări.3. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 50 alin. (3) din ordonanţa, acestea sunt considerate de autor, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, întrucât, prin efectul lor, Societatea Comercială "Pilot Service" – S.A. Constanta este înlăturată de la autorizarea de către Ministerul Transporturilor pentru a efectua pilotajul navelor, operaţiune care, devenind monopol al statului, se asigura exclusiv de administraţia portuara. În fapt, acest lucru – retine, într-o primă apreciere, autorul excepţiei – este o expropriere, incalcandu-se art. 41 alin. (3) din Constituţie. În asertiunea imediat următoare, însă, autorul excepţiei precizează ca "evident, în speta, nu este cazul de o expropriere a Societăţii Comerciale «Pilot Service» – S.A. Constanta".În concluziile notelor scrise autorul excepţiei susţine ca "se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, iar serviciile de pilotaj şi cele de remorcaj nave să fie considerate, în mod corect şi legal, cum sunt de fapt, servicii portuare prestate navelor, ce se asigura concurential de agenţi economici, cu capital de stat ori privat, în condiţiile economiei de piaţa”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 reglementează administrarea, exploatarea şi dezvoltarea porturilor, precum şi munca în porturi şi serviciile portuare. Scopul acestei reglementări este clar definit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din ordonanţa, constând în promovarea porturilor româneşti „ca centre de operare a mărfurilor, de activităţi industriale şi de distribuţie”. În accepţiunea legii portul este o parte delimitata a teritoriului naţional, ale carei limite se stabilesc de Ministerul Transporturilor şi care include, pe lângă acvatoriul portuar şi teritoriul, construcţiile hidrotehnice, canalele de acces, senalele, zonele de navigaţie, radele interioare, clădirile, magaziile, platformele, căile ferate, drumurile, instalaţiile şi echipamentele aflate în limitele acestuia. Totalitatea porturilor situate pe teritoriul României formează sistemul portuar naţional, care, din punctul de vedere al formei de proprietate asupra infrastructurii portuare, cuprinde porturile publice (a căror infrastructura aparţine proprietăţii publice) şi porturile private (a căror infrastructura este proprietate privată). Întrucât cele mai importante porturi din ţara sunt amplasate pe domeniul public al statului şi în vederea bunei gestionari, legiuitorul a stabilit existenta unui administrator, cu obligaţia de a asigura serviciile publice portuare, pe care Ministerul Transporturilor, care este autoritatea de stat în domeniul portuar, le stabileşte ca necesare pentru autorizarea de funcţionare a portului. Din economia întregului act normativ rezultă intenţia de a realiza o reglementare unitară, în vederea asigurării condiţiilor de desfăşurare a activităţilor portuare în scopul protejării bunurilor şi intereselor clienţilor, dar şi a bunurilor publice ale statului, din care este constituită infrastructura portuara, precum şi protejarea mediului.Dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, considerate de către autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale, au următorul conţinut: art. 6: „Asigurarea functionalitatii porturilor şi a serviciilor publice portuare se realizează de administraţia portului.”; art. 8 alin. (1): „Administraţiile portuare au obligaţia de a întreţine, repara şi asigura functionalitatea infrastructurii portuare şi de a asigura serviciile publice portuare, conform condiţiilor prevăzute în autorizaţia de funcţionare a portului.”; art. 8 alin. (2): „Activităţile prevăzute la alin. (1) pot fi efectuate direct de administraţia portuara sau prin intermediul unor agenţi economici, prin concesionare, asociere, cesiune sau altele asemenea.”; art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3: „Serviciile prestate în porturi se clasifica astfel: a) servicii publice portuare: 1. pilotajul navelor la intrarea şi ieşirea din porturi, la manevrare de la o dana la alta; 2. remorcajul de manevra al navelor; 3. legarea-dezlegarea navelor.”; art. 10 alin. (2): „Serviciile publice portuare vor fi prestate tuturor utilizatorilor care apelează la ele, pe o baza permanenta, uniforma şi continua, în condiţii egale privind calitatea, timpul şi preţul.”; art. 50 alin. (3): „Pe data intrării în vigoare a Normelor metodologice de autorizare a agenţilor economici care prestează servicii în porturi se abroga punctele 3.1-3.21 şi punctele 3.24-3.29 din cap. III al Normelor metodologice de acordare a licenţelor şi a autorizaţiilor privind efectuarea transporturilor navale de mărfuri şi călători şi de autorizare a funcţionarii agenţilor economici în perimetrul infrastructurilor portuare şi de cai navigabile, anexa la Hotărârea Guvernului nr. 112/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 6 martie 1996.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca prin efectul aplicării ordonanţei se instituie un monopol de stat în realizarea activităţilor portuare, lucru nepermis de Constituţia României, care, în art. 134, consacra principiul ca economia României este economie de piaţa, iar statul trebuie să asigure protecţia concurentei loiale.Examinând conţinutul art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, Curtea nu poate retine nici un aspect de neconstituţionalitate. Legiuitorul a stabilit faptul ca asigurarea functionalitatii porturilor şi a serviciilor publice portuare se realizează de administraţia portului. Prin sine însuşi acest articol de lege nu instituie un monopol. De altfel, dispoziţiile cuprinse în art. 7 din ordonanţa sunt de natura sa risipească orice indoiala în acest sens: „Pot fi abilitate în calitate de administraţii portuare: a) în porturile publice: 1. instituţii publice, regii autonome şi autorităţi ale administraţiei publice locale, care au în administrare infrastructura portuara care aparţine domeniului public; 2. companii sau societăţi naţionale cărora li se concesioneaza infrastructura portuara aparţinând domeniului public, desemnate în acest sens prin hotărâri ale Guvernului; 3. societăţi comerciale cărora li se concesioneaza infrastructura portuara aparţinând domeniului public, abilitate prin contractul de concesiune sa îndeplinească rolul de administraţie portuara.” Activităţile portuare pot fi, în condiţiile prezentei reglementări, efectuate de administraţia portuara sau de agenţi economici prin variate instrumente juridice – contract de concesiune, de asociere, cesiune etc.Aceasta reglementare este în concordanta cu prevederile art. 135 alin. (5) din Constituţie, conform cărora "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate".De altfel, prin Hotărârea nr. 167 din 13 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 martie 2000, Guvernul a hotărât concesionarea de către Ministerul Transporturilor, în calitate de concedent, a serviciului public portuar de pilotaj în porturile maritime româneşti, pe o durată de 10 ani. Potrivit acestei hotărâri, în termen de 90 de zile de la data intrării sale în vigoare Ministerul Transporturilor va organiza, în condiţiile legii, licitaţia publică deschisă pentru concesionarea serviciului public portuar de pilotaj în porturile maritime româneşti.În excepţia ridicată se arata, de asemenea, ca, prin efectul privatizării Societăţii Comerciale "Pilot Service" – S.A. Constanta, ca urmare a achiziţionării de la Fondul Proprietăţii de Stat a pachetului de acţiuni, trebuie inlaturate orice alte subiecte ale exerciţiului operaţiunilor portuare, întrucât acest agent a devenit proprietarul acestora. Curtea constata însă ca, în realitate, cu ocazia privatizării, au fost achiziţionate acţiunile societăţii comerciale, reprezentând capitalul social al acesteia, iar nu obiectul sau de activitate.În ceea ce priveşte presupusa expropriere a Societăţii Comerciale "Pilot Service" – S.A. Constanta, aceasta este o simpla ipoteza, respinsă, de altfel, chiar de către autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 3 şi alin. (2), precum şi ale art. 50 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pilot Service” – S.A. Constanta în Dosarul nr. 462/1999 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește