DECIZIE nr. 37 din 6 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.725/1998 al Tribunalului Bucureşti Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, consilier juridic Gabriel Lupascu, lipsind Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Societăţii de Investiţii Financiare "Moldova" – S.A. din Bacau, având cuvântul, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, invocand următoarele argumente:– emiterea Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 s-a făcut în lipsa unei legi speciale de abilitare care să prevadă posibilitatea Guvernului de a modifica normele de procedura privind realizarea unor creanţe, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Constituţie;– prin actul normativ criticat s-a modificat competenţa materială a instanţelor judecătoreşti şi procedurile de executare silită, incalcandu-se prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar nu prin legi şi ordonanţe, precum şi pe cele ale art. 72 alin. (3) lit. h) care prevăd ca organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti se reglementează prin lege;– sunt contrare dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie prevederile ordonanţei referitoare la: procedura specială de urmărire şi executare silită a creanţelor deţinute de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare; soluţionarea contestaţiilor împotriva executării efectuate de agenţii administrativi aflaţi în subordinea creditorului şi care nu beneficiază de calitatea de agent neutru a executorilor judecătoreşti; termenele de prescripţie prelungite; încălcarea principiului tempus regit actum; introducerea unor condiţii noi pe care părţile nu au putut să le prevadă la momentul încheierii contractului; crearea unor drepturi mai mari pentru Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare decât cele pe care le avea cedentul la momentul efectuării cesiunii.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3), art. 41 alin. (2) şi în art. 134 alin. (2) lit. a).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 30 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.725/1998, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” S.A. din Bacau într-un proces civil având ca obiect opoziţia la executare, formulată de autorul excepţiei în contradictoriu cu Societatea Comercială BANCOREX – S.A. din Bucureşti, în ale carei drepturi s-a subrogat Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 încalcă prevederile constituţionale ale art. 107 alin. (3), privind emiterea ordonanţelor, ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, ale art. 72 alin. (3), în conformitate cu care organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti se face prin lege, ale art. 41 alin. (2), privind ocrotirea egala a proprietăţii, şi ale art. 134 alin. (2) lit. a), referitoare la libertatea comerţului.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 15 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare Curtea Constituţională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunţării prezentei decizii. Ulterior, prin adresa înregistrată sub nr. 688 din 23 februarie 2001, instanţa de judecată şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece „prin ordonanţa se modifica competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, incalcandu-se astfel principiul constituţional al ierarhiei actelor juridice. În alţi termeni, art. 7 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 modifica art. 2 alin. 1 lit. a) şi implicit art. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul că se instituie competenţa de prima instanţa a Curţii de Apel pentru anumite cereri în materie comercială”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale actul normativ criticat a fost modificat şi completat prin ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 25/2000 şi nr. 166/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000 şi, respectiv, nr. 523 din 24 octombrie 2000.Autorul excepţiei considera ca actul normativ criticat încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. […]";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând actul normativ criticat prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.I. Referitor la prima critica de neconstituţionalitate Curtea constata ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală şi ale art. 1 lit. D din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, în domeniul intitulat „Finanţe, contabilitate, taxe, accize, impozite, tarife şi amenzi cu caracter administrativ”, pct. 29 „Măsuri pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat”. Reglementarea prin ordonanţa a unei proceduri speciale pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi pentru soluţionarea litigiilor şi cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanţe, precum şi pentru executarea silită se încadrează în domeniul de abilitare prevăzut de Legea nr. 140/1999, şi anume în categoria măsurilor care se impun pe linia reformei, în cadrul efortului de restructurare a unor bănci cu capital de stat. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă sub acest aspect.II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 125 alin. (3) din Constituţie, se constată că prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 prin raportare la acest text constituţional. În motivarea deciziei s-a arătat ca „prin conţinutul sau Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 reglementează procedura executării creanţelor neperformante preluate la datoria publică, cuprinzând norme de procedura privind executarea, precum şi unele norme de competenţa, care deroga de la dispoziţiile Codului de procedura civilă, ca şi de la alte dispoziţii cuprinse în legi speciale. Prin aceasta însă ordonanţa nu încalcă normele constituţionale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, lt; lt;Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege gt; gt;. Conform acestei dispoziţii constituţionale legea privind competenţa şi procedura nu este, în sensul Constituţiei, lege organică, ci lege ordinară, astfel ca norme în aceste materii pot fi stabilite şi prin ordonanţe date în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament”. Pe de altă parte se constată că Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu reglementează organizarea instanţelor judecătoreşti, astfel cum susţine autorul excepţiei prin trimitere la dispoziţiile constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. h), ci numai o procedură de executare silită, astfel încât susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate.III. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece instituirea unei proceduri de executare silită pentru valorificarea unor creanţe neonorate la termen nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, iar pe de altă parte, asigurarea libertăţii comerţului de către stat nu înseamnă exonerarea agenţilor economici de la plata datoriilor.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.725/1998 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește