DECIZIE nr. 37 din 29 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, excepţie ridicată de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curţii de Apel Constanta – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât nu exista nici o contradictie între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale sau cele din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 807/2003, Curtea de Apel Constanta – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României. Excepţia a fost ridicată de Mustafa Erdogan, cetăţean turc care, prin Ordinul ministrului de interne nr. 0361 din 11 decembrie 2002, emis în temeiul art. 19 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 123/2001 privind regimul străinilor în România, atunci în vigoare, a fost declarat persoana indezirabila pentru o perioadă de 5 ani şi, în consecinţa, i s-a refuzat viza de reintrare în ţara. Ordinul ministrului de interne a fost emis la solicitarea Serviciului Roman de Informaţii, care invedereaza faptul ca autorul excepţiei a desfăşurat pe teritoriul României activităţi care, potrivit art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991, constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Împotriva acestui ordin Mustafa Erdogan a formulat acţiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Constanta, în cadrul căreia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut ca prevederile criticate încalcă dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie, prin restrictionarea comunicării informaţiilor către instanţele judecătoreşti, astfel încât, în absenta dovezilor, procesul nu poate avea loc, iar partea vătămată printr-un act administrativ şi instanţa de judecată nici nu cunosc motivul pentru care părţii i s-au restrâns drepturile. De asemenea, partea vătămată nu poate obţine anularea actului atacat, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei, drepturi prevăzute de art. 48 alin. (1) [în prezent art. 52 alin. (1)] din Constituţie şi recunoscute inclusiv străinilor, potrivit art. 18 din Legea fundamentală. Totodată, s-a apreciat de către autorul excepţiei ca prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, şi implicit dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, nesocotindu-se dreptul la un proces echitabil, întrucât la dosarul cauzei nu exista informaţii în baza cărora autoritatea publică a dispus măsura contestată, astfel încât petentul sa o poată combate, iar magistratul investit cu soluţionarea cauzei nu are dreptul sa ia cunoştinţa despre motivele care au stat la baza emiterii actului. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2), autorul excepţiei nu a formulat nici un argument în susţinerea acesteia.Curtea de Apel Constanta – Secţia contencios administrativ considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter de secret de stat şi este destinată să asigure exercitarea neingradita a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul considera ca nici una dintre criticile formulate cu privire la constituţionalitatea art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 nu este intemeiata, deoarece informaţiile rezultate din activitatea reglementată de această lege au caracter de secret de stat. Or, prevederile art. 53 din Constituţie permit restrangerea unor drepturi sau libertăţi atunci când aceasta restrangere este prevăzută de lege şi este necesară pentru apărarea unui interes public prioritar, cum este securitatea naţionala. Se mai arata ca restrangerea este în concordanta şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze securitatea naţionala, iar faptul ca aceasta se aplică inclusiv instanţelor de judecată nu contravine prevederilor cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deoarece magistraţii sunt obligaţi să respecte legea, care da prioritate intereselor privind securitatea naţionala a României.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României sunt constituţionale. Se arata ca acestea nu încalcă principiul egalităţii înscris în art. 16 alin. (2) din Constituţie, având în vedere ca situaţia străinilor declaraţi indezirabili pentru activitatea contra siguranţei naţionale este diferita de a celorlalţi cetăţeni străini, ceea ce determina legiuitorul sa stabilească drepturi diferite pentru cele două categorii. Totodată, arata ca interdicţia stabilită de legiuitor este în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3) conform cărora dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze securitatea naţionala. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate faţă de dispoziţiile art. 24 şi art. 52 alin. (1) din Constituţie, se arata ca aceasta nu poate fi reţinută, deoarece restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi este prevăzută de lege şi are ca scop apărarea securităţii naţionale, fiind proporţională cu situaţia care a determinat-o. Mai arata ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, în corelatie cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, deoarece acestea nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi aparate şi de a folosi toate garanţiile procesuale care condiţioneaza într-o societate democratica procesul echitabil. În opinia Avocatului Poporului, criticile de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 18 din Constituţie sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei, neavând incidenţa în cauza.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au următorul conţinut:– Art. 10: "Activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale are caracter secret de stat.Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condiţiile prezentei legi.";– Art. 11: "Informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate:a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunării Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului; … b) ministrilor şi sefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund; … c) prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme ce vizează competenţa organelor respective; … d) organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni. … Comunicarea informaţiilor se aproba de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a)-d).În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, ale art. 16 alin. (2), care prevede că nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 18 alin. (1), conform cărora cetăţenii străini care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi averilor, ale art. 20, referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24, care reglementează dreptul la apărare, şi ale art. 48 alin. (1) [devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 52 alin. (1)] privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. În susţinerea excepţiei se invoca şi încălcarea art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv.În legătură cu regimul juridic al informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale, Curtea observa ca, pe lângă prevederile art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala a României, ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi care au fost reproduse mai sus (conform cărora informaţiile din domeniul siguranţei naţionale constituie secrete de stat, ce nu pot fi comunicate decât autorităţilor şi organelor strict şi limitativ enumerate în text, între care şi organele de urmărire penală, atunci când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni), şi alte acte normative cuprind reglementări referitoare la acest domeniu. În acest sens sunt dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, dispoziţii care exceptează de la accesul liber al cetăţenilor la informaţiile de interes public „informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii”. Totodată, potrivit art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, „În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: […] f) activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea tarii şi siguranţa naţionala”. De asemenea, art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege dispune ca expresia „secrete de stat” din conţinutul actelor normative în vigoare se va înlocui cu expresia „informaţii secrete de stat”, iar prin acte de aplicare a legii s-au stabilit diferite niveluri de secretizare şi perioade de protecţie a informaţiilor.Examinând, pe fond, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:I. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate faţă de prevederile constituţionale ale art. 18 alin. (1) şi ale art. 24, Curtea constata ca informaţiile calificate de art. 10 din Legea nr. 51/1991 ca având caracter de secret de stat, informaţii care în virtutea acestui caracter nu pot fi comunicate decât persoanelor strict şi limitativ prevăzute de art. 11 din acelaşi act normativ, aparţin domeniului siguranţei naţionale [după revizuirea Constituţiei sintagma de „siguranţa naţionala” a fost înlocuită cu cea de „securitate naţionala”]. Interesul apărării securităţii naţionale justifica restrangerea unor drepturi, prin limitarea impusa de legiuitor, restrangerea fiind în concordanta cu dispoziţiile constituţionale ale art. 53 alin. (1), potrivit cărora „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. Aceasta restrangere este în consens şi cu dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Constituţie, conform cărora „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionala”.În cauza de faţa informaţiile care au stat la baza actului administrativ prin care strainul este declarat indezirabil pe teritoriul statului unde acesta a desfăşurat activităţi care, potrivit art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991, constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale au caracter de secret de stat, ceea ce justifica, având în vedere considerentele expuse mai sus, faptul că nu pot fi divulgate strainului sau instanţei de judecată, drepturile invocate de autorul excepţiei exercitandu-se în limitele admise de lege.II. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 încalcă prevederea constituţională din art. 16 alin. (2), care stabileşte ca „Nimeni nu este mai presus de lege”, Curtea retine ca aceasta sustinere nu este relevanta în cauza, întrucât situaţia străinilor declaraţi indezirabili în scopul apărării securităţii naţionale este diferita de aceea a celorlalţi cetăţeni străini, ceea ce poate determina legiuitorul sa stabilească drepturi diferite pentru aceste două categorii de cetăţeni străini.III. Curtea mai constata ca dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 52 alin. (1) sau ale art. 11 şi 20 raportate la dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât textele criticate nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneaza un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, o dovadă în acest sens fiind chiar acţiunea în contencios administrativ formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionala, excepţie ridicată de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curţii de Apel Constanta – Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu__________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește