Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 36 din 17 februarie 1995
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 116 din 16 noiembrie 1994, publicată în continuare la pag. 5. Victor Dan Zlatescu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorIoan Griga – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal, invocată de Mitrea Florin şi Butnaru Ioan în Dosarul nr. 525/1993 al Judecătoriei Tulcea. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 aprilie 1994, în lipsa părţilor cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată. Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la 20 aprilie şi apoi la 27 aprilie. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, dispoziţiile art. 224 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele: Prin rechizitoriul Procuraturii Tulcea au fost trimişi în judecata inculpatii Mitrea Florin şi Butnaru Ioan pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în paguba avutului obştesc – art. 208 şi 209 lit. a) şi e), raportate la art. 224 alin. 1 din Codul penal. În faţa Judecătoriei Tulcea, la termenul de 9 februarie 1993, inculpatii, prin apărătorul lor, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal. Judecătoria Tulcea, prin încheierea din aceeaşi dată, a dispus suspendarea judecaţii cauzei şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. În opinia exprimată, instanţa apreciază ca dispoziţiile art. 224 din Codul penal nu sunt neconstituţionale, urmînd ca "la soluţionarea cauzei, în funcţie de calificarea clara a bunurilor sustrase ca făcând parte din avutul particular sau public, să se menţină încadrarea data prin rechizitor sau să se opereze o schimbare a încadrării juridice din art. 208 şi 209, raportate la art. 224 din Codul penal, în art. 208 şi 209 din Codul penal". În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepţia invocată nu este intemeiata, deoarece, pe de o parte, este o problemă de interpretare juridică, de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar pe de altă parte, dispoziţiile din Codul penal privind avutul obştesc nu contravin Constituţiei, această categorie juridică având o sfera mai larga decît conceptul de avut public, în care se identifica doar bunurile proprietate publică. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere. În legătură cu competenţa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanţa de judecată nu a reţinut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea excepţiei, aceasta este obligată să se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanţa înţelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încât ea constituie nu numai o consecinţa a aplicării legii în timp, ci şi o problemă de constituţionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal referitoare la avutul obştesc, Curtea Constituţională constata ca interpretarea acestor dispoziţii a făcut şi obiectul Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi aceea prevăzută de art. 224 din Codul penal – furtul în paguba avutului obştesc -, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd să se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie. În baza deciziei sus-menţionate, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a respins recursul Ministerului Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 prin care se constatase ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţa, acesta urmează să se aplice cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Rezultă deci ca, în prezent, orice alta excepţie de neconstituţionalitate privind art. 224 din Codul penal este lipsită de obiect, deoarece, astfel cum s-a arătat, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33/1993, rămasă definitivă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63/1993, s-a constatat abrogarea parţială a acestui articol. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mitrea Florin şi Butnaru Ioan în Dosarul nr. 525/1993 al Judecătoriei Tulcea, întrucît, prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile art. 224 din Codul penal urmînd să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 27 aprilie 1994. PREŞEDINTE,Victor Dan ZlatescuMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––