DECIZIE nr. 37 din 26 februarie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecător Lucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, invocată de Covaci Leontin în Dosarul nr. 10.690/1995, al Judecătoriei Oradea.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 februarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Judecătoria Oradea, prin Încheierea din 24 aprilie 1996, a sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale din anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, invocată de Covaci Leontin.Din actele dosarului cauzei rezultă ca inculpatul Covaci Leontin a fost trimis în judecata pentru infracţiunea de contrabanda, prevăzută la art. 72 lit. b) din Legea nr. 30/1978 (Codul vamal), atunci în vigoare, şi pentru infracţiunea de trafic de stupefiante, prevăzut la art. 312 alin. 1 din Codul penal. În fapt, s-a reţinut în sarcina sa ca a trecut în mod clandestin peste frontiera şi ca a deţinut apoi, ilegal, doua tuburi spray cu conţinut de substanţe toxice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Covaci Leontin susţine ca dispoziţiile din anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 sunt neconstituţionale, fără sa arate însă care sunt dispoziţiile constituţionale incalcate. Autorul excepţiei susţine ca sprayurile paralizante servesc la apărarea persoanei împotriva agresorului şi, de aceea, deţinerea lor este permisă în toate ţările civilizate.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca "excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile din anexa nr. 2 la decretul nr. 466/1979 au fost abrogate, iar prin Legea nr. 118/1992 România a aderat la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca neconstituţionalitatea prevederilor anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, din care face parte şi anexa nr. 2, nu a fost abrogat prin nici un act normativ, el fiind în vigoare. De asemenea, Legea nr. 30/1978 (Codul vamal) a fost abrogată abia prin Legea nr. 141 din 24 iulie 1997, prin care a fost adoptat un nou cod vamal. Rezultă ca art. 72 din Legea nr. 30/1978, care, la lit. b), prevedea ca trecerea peste frontiera, fără autorizaţie, a substanţelor toxice constituie infracţiune, era în vigoare la data comiterii faptei. În continuare se arata ca problema pe care o ridica inculpatul, şi anume dacă sprayul paralizant face parte din produsele toxice prevăzute în anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 şi dacă cumpărarea, deţinerea sau trecerea peste frontiera a acestuia constituie sau nu infracţiune, tine de aprecierea instanţei şi de încadrarea juridică a faptei pe care instanţa trebuie să o facă în raport cu datele concrete ale cauzei, aspecte care intră în competenţa exclusiva a instanţei de judecată, Curtea Constituţională neavând abilitatea să se pronunţe în aceasta privinta, deoarece sunt probleme de aplicare a legii într-o anumită cauza şi nu de constituţionalitate a unei dispoziţii legale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de către judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:În motivarea excepţiei nu sunt indicate prevederile constituţionale cărora le-ar contraveni dispoziţiile anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice. Afirmatiile generale, conform cărora prin interzicerea deţinerii, fără autorizaţie, a sprayurilor paralizante s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului, nu sunt susţinute de argumente de constituţionalitate.Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţa asupra prevederii legale atacate numai în limitele sesizării. În consecinţa, constituie un motiv de respingere a excepţiei neindicarea dispoziţiei constituţionale în raport cu care textul de lege atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din deciziile nr. 338 din 18 iulie şi nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.De altfel, referirea la anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 este lipsită de temei, deoarece aceasta nu cuprinde nici o lista cu substanţe toxice, asa cum se afirma, ci doar o lista de substanţe toxice care pot fi deţinute, în scop sanitar, de unele unităţi sau servicii. În realitate, este vorba de Ordinul ministrului sănătăţii nr. 43/1980 pentru aprobarea listei substanţelor toxice, publicat în Buletinul Oficial nr. 14 din 15 februarie 1980, emis în baza art. 2 alin. 1 din Decretul nr. 466/1979, cu acordul Ministerului Industriei Chimice.Cat priveşte chestiunea dacă sprayurile paralizante fac parte din produsele toxice prevăzute în Decretul nr. 466/1979 şi dacă cumpărarea acestora, respectiv introducerea în ţara prin contrabanda, constituie sau nu infracţiune, sunt probleme de aplicare a legii, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, neputând face obiectul contenciosului constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, invocată de Covaci Leontin în Dosarul nr. 10.690/1995 al Judecătoriei Oradea.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu –––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește