DECIZIE nr. 37 din 20 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 4.384/233/2009 al Judecătoriei Galaţi, de Emeric Matei în Dosarul nr. 13.339/271/2009 al Tribunalului Bihor – Secţia penală şi de Angela Lazăr în Dosarul nr. 12.814/233/2008 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 954D/2010, nr. 1.214D/2010 şi nr. 1.660D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.214D/2010 şi nr. 1.660D/2010 la Dosarul nr. 954D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.384/233/2009, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.339/271/2009, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Emeric Matei cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.814/233/2008, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Angela Lazăr cu ocazia soluţionării recursului într-o cauză având ca obiect plângere împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la informaţie, dreptul de petiţionare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens, arată că, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vătămată este sancţionată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sancţiune pentru acesta din urmă.Judecătoria Galaţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Tribunalul Bihor – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, consideră că art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât condiţionează accesul la justiţie de "termenul iniţial" incert, neprevizibil, petentul nefiind în măsură să cunoască momentul la care începe să curgă termenul de la expirarea căruia se calculează termenul de formulare a plângerii, mai ales în cazul în care aceasta este trimisă prin poştă sau este înregistrată la un organ judiciar necompetent şi remisă ulterior, potrivit art. 278^1 alin. 13 din Codul de procedură penală.Tribunalul Galaţi – Secţia penală consideră întemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală lasă loc arbitrarului şi oferă posibilitatea depăşirii în mod nejustificat a termenului de 20 de zile instituit pentru soluţionarea plângerii de către primul-procuror, fiind încălcată, astfel, dispoziţia constituţională privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Apreciază că nu poate fi primită practica organelor de urmărire penală potrivit căreia plângerea formulată la procurorul ierarhic superior poate fi soluţionată şi după trecerea termenului de 20 de zile prevăzut de lege, în condiţiile în care penultimul alineat al art. 278^1 din Codul de procedură penală stipulează că plângerea depusă la instanţă trebuie soluţionată, în mod obligatoriu, în cel mult 30 de zile de către judecătorul învestit. Astfel, textul de lege criticat conduce la o inechitate în interiorul categoriei magistraţilor, între procurori şi judecători, şi, în acelaşi timp, creează confuzie în rândul justiţiabililor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul conţinut: „În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală prin raportare la dispoziţiile art. 1, 16, 21, 124 şi 126 din Constituţie şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reţinând că prevederile de lege criticate conţin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susţinerea că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.În acelaşi sens este şi Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele arătate, prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordanţă şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate, mai puţin art. 4, 31, 51, 52 şi 148 din Constituţie, respectiv art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care nu au incidenţă în cauză.Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu poate fi însă reţinută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 4.384/233/2009 al Judecătoriei Galaţi, de Emeric Matei în Dosarul nr. 13.339/271/2009 al Tribunalului Bihor – Secţia penală şi de Angela Lazăr în Dosarul nr. 12.814/233/2008 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește