DECIZIE nr. 37 din 14 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Marius Cătălin Strâmbei în Dosarul nr. 1.098/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, arătând că acestea creează o discriminare între două categorii de persoane aflate, în realitate, în situaţii similare. Astfel, consideră că legea nu ţine cont de faptul că auditorul de justiţie este asimilat magistraţilor, aşa încât nu există diferenţă între poliţiştii care dobândesc statutul de judecător sau procuror direct prin concurs şi cei care încetează raporturile de serviciu prin demisie pentru a urma cursurile Institutului Naţional al Magistraturii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002, arată că aceasta nu este întemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.098/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Marius Cătălin Strâmbei cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.599 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, arată că, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dobândirea calităţii de procuror sau judecător se face fie potrivit art. 14 şi următoarele din această lege, în urma promovării examenului de absolvire a cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii, fie direct, potrivit art. 33 din aceeaşi lege, prin îndeplinirea condiţiilor legale şi promovarea unui concurs. În prima situaţie, pentru poliţistul care dobândeşte calitatea de judecător sau procuror, temeiul încetării raporturilor de serviciu este art. 69 alin. (1) lit. d) sau f) din Legea nr. 360/2002, fiindu-le imputabile cheltuielile de şcolarizare, potrivit art. 70 din această lege. În cea de a doua situaţie, pentru poliţiştii care dobândesc calitatea de procuror sau judecător nu mai sunt aplicabile prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002. Faptul că, în una dintre situaţii, respectiv cea a poliţiştilor care urmează cursurile Institutului Naţional al Magistraturii, încetarea raporturilor de serviciu se face prin demisie, iar în cealaltă situaţie, a ocupării funcţiei de judecător sau procuror prin susţinerea unui concurs, încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se face ca urmare a numirii într-o altă funcţie publică nu reprezintă, în opinia autorului excepţiei, o justificare temeinică a aplicării unui tratament juridic diferenţiat pentru categorii de persoane care, în realitate, se găsesc în aceeaşi situaţie. Astfel, pentru ambele categorii de persoane încetarea raporturilor de serviciu se face ca urmare a admiterii în magistratură. De asemenea, arată că prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002 îngrădesc dreptul persoanei de a alege liber profesia şi locul de muncă, deoarece cuantumul mare al cheltuielilor de şcolarizare care trebuie restituite îl împiedică pe poliţistul care doreşte să ocupe un alt loc de muncă să mai facă demersuri în acest sens. În sfârşit, consideră că prevederile de lege criticate aduc o atingere şi dreptului de proprietate, întrucât legea nu este suficient de previzibilă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că prevederile art. 69 alin. (1) lit. e) se circumscriu dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al libertăţii, întrucât apărarea ordinii publice face necesar ca o persoană să nu deţină două funcţii publice în acelaşi timp. Restrângerea prevăzută de textul de lege criticat este proporţională cu scopul în care a fost dispusă, respectiv cel mai sus arătat, şi se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor funcţionarilor publici şi tuturor poliţiştilor. De asemenea, această restrângere nu aduce atingere existenţei dreptului poliţistului ca, oricând în cariera sa, să acceadă la o altă funcţie publică şi să fie numit în aceasta, în condiţiile legii. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, arată că acestea se circumscriu dispoziţiilor art. 15 şi art. 57 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul de vedere solicitat.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 101/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 69 alin. (1) lit. e): "Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: […]e) la numirea într-o altă funcţie publică;"; … – Art. 70: "Poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens."Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 41 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul la muncă. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în critica pe care o formulează, autorul excepţiei are în vedere aplicarea dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 prin coroborare cu prevederile Legii nr. 303/2004 referitoare la condiţiile în care o persoană poate deveni procuror sau judecător. Astfel, consideră că, în măsura în care o persoană renunţă la calitatea de poliţist pentru a deveni procuror sau judecător, indiferent dacă încetarea raporturilor de serviciu se face prin demisie sau prin numire în funcţie, este vorba de aceeaşi situaţie de fapt, astfel că nu se justifică aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.Faţă de aceste critici, Curtea observă că prevederile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 au un conţinut clar, neechivoc, care stabileşte ca motiv de încetare a raporturilor de serviciu situaţia în care un poliţist este numit într-o funcţie publică, situaţie distinctă de aceea în care o persoană demisionează, indiferent de motivele demisiei. Această dispoziţie de lege se aplică fără nicio deosebire tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei, astfel încât orice poliţist care este numit într-o funcţie publică va înceta raporturile de serviciu potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, cu antrenarea consecinţelor juridice legale subsecvente. Din contră, demisia ori celelalte motive de încetare a raporturilor de serviciu pot atrage consecinţe juridice diferite, întrucât situaţiile sunt obiectiv diferite.În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a arătat în numeroase rânduri că principiul egalităţii nu presupune omogenitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat.În situaţia pusă în discuţie de autorul excepţiei, Curtea, examinând prevederile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, constată că auditorul de justiţie este numit ca judecător sau procuror doar în urma absolvirii Institutului Naţional al Magistraturii, aflându-se într-o situaţie deosebită de persoana care, îndeplinind condiţiile legale, este numit direct ca judecător sau procuror în urma susţinerii concursului pe post.În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului la muncă, Curtea constată că textele de lege criticate nu limitează dreptul unei persoane de a alege liber un loc de muncă. Consecinţele pe care trebuie să le suporte un poliţist care decide să îşi aleagă un alt loc de muncă pot fi mai degrabă circumscrise aspectelor patrimoniale pe care le implică o astfel de decizie. Aceste consecinţe au fost acceptate, însă, de cel care a dorit să devină poliţist, prin angajamentul încheiat în acest sens, aşa cum reiese din cuprinsul art. 70 din Legea nr. 360/2002. În plus, restituirea are în vedere acele sume investite în vederea pregătirii profesionale a poliţistului, sume a căror acordare nu se mai justifică de vreme ce beneficiarul lor renunţă la această calitate într-un termen mai scurt decât cel considerat de legiuitor ca justificând efortul financiar al statului pentru acest obiectiv.Pentru aceste motive, Curtea consideră că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Marius Cătălin Strâmbei în Dosarul nr. 1.098/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește