DECIZIE nr. 369 din 4 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România şi ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.994/COM/2004 al Tribunalului Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială "Electrocentrale" – S.A. din Oradea, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei partea S.N.T.F.M. "C.F.R. Marfă" – S.A. din Bucureşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul părţii Societatea Comercială "Electrocentrale" – S.A. din Oradea susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are o jurisprudenţă neunitară cu privire la termenul în care se prescrie dreptul la acţiune al operatorului de transport feroviar. Aşa fiind, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, prin decizia pronunţată Curtea Constituţională urmând să constate că dreptul la acţiune al căii ferate se prescrie în termen de un an.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii art. 69.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România Curtea s-a mai pronunţat şi că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei în materie. Totodată, arată că nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale unificarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.994/COM/2004 Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România şi ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o acţiune comercială în pretenţii, în care s-a ridicat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă” – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România şi cele ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România. Astfel, prevederile art. 93.1 (respectiv art. 69.1), coroborate cu ale art. 87.1 (respectiv art. 65.1) şi art. 87.2 (respectiv art. 65.2), din regulamentele menţionate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie deoarece creează un privilegiu nepermis operatorului de transport feroviar, întrucât „termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al căii ferate este de 3 ani, în timp ce termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al celorlalte părţi împotriva căii ferate este de 1 an”. De asemenea, autorul excepţiei apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România este inadmisibilă, întrucât acest text de lege a fost abrogat expres prin dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 29 august 1997, şi cele ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005.În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia contestă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 93.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, astfel cum a fost aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997, şi a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005.Anterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România. Curtea reţine însă că soluţia legislativă iniţială, cuprinsă în art. 93.1 din regulament, a fost conservată şi preluată de dispoziţiile art. 69.1 din regulamentul aprobat prin aceasta din urmă ordonanţă. În consecinţă, potrivit jurisprudenţei sale, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestui text legal care are următorul cuprins: „Acţiunea izvorâtă din contractul de transport se prescrie în termen de un an.”În susţinerea excepţiei sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular.Autorul excepţiei invocă totodată şi încălcarea prevederilor art. 7 teza întâi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 26 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi ale art. 58 pct. 1 teza întâi din Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980, ratificată prin Decretul nr. 100/1983, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 23 din 1 aprilie 1983.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în cauze cu o motivare identică şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentul dosar. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 326 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 22 august 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.994/COM/2004 al Tribunalului Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește