DECIZIE nr. 369 din 22 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Pavel, Elvira Pavel, Alexandru Sorin Donescu şi Steluţa Donescu în Dosarul nr. 7.396/212/2009 al Judecătoriei Constanţa. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.420D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.881D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ovidiu Marcel Pătru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.881D/2010 şi nr. 2.420D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.881D/2010 la Dosarul nr. 2.420D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.396/212/2009, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Pavel, Elvira Pavel, Alexandru Sorin Donescu şi Steluţa Donescu.Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.091/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi art. 34 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ovidiu Marcel Pătru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate creează o inegalitate între partea care a recuzat un judecător şi judecătorul recuzat, deoarece la judecarea cererii de recuzare poate participa, pentru a-şi susţine cauza, doar judecătorul respectiv, iar nu şi partea care a depus cererea. De asemenea, prin imposibilitatea atacării încheierii prin care se respinge cererea de recuzare se încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al părţii care a depus cererea respectivă.Judecătoria Constanţa arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:– Art. 30 alin. (1): "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.";– Art. 31: "(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.(2) Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. … (3) În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură."; … – Art. 34: "(1) Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.(2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul. … (3) Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la garantarea dreptului la apărare şi art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 5, art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 6 decembrie 2006, a reţinut că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare. Aceasta, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a reţinut că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.În ceea ce priveşte invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusivă a sa.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1, art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Pavel, Elvira Pavel, Alexandru Sorin Donescu şi Steluţa Donescu în Dosarul nr. 7.396/212/2009 al Judecătoriei Constanţa şi de Ovidiu Marcel Pătru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește