DECIZIE nr. 369 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” – S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 204/252/2006, Judecătoria Lugoj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” – S.R.L. din Lugoj într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 16 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie.În dezvoltarea motivelor de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că prin textul de lege criticat "legiuitorul a omis să prevadă situaţiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau situaţii răspunde persoana fizică şi în care situaţii sau după ce criterii răspunde persoana juridică. Procedând în mod vădit lacunar, legiuitorul a lăsat posibilitatea agentului constatator să-şi aleagă după bunul plac subiectul răspunderii contravenţionale, adică în mod arbitrar". De asemenea, arată că "faptul că persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice sancţiuni mai mari".Judecătoria Lugoj apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit căruia „Sancţiunile prevăzute la art. 80 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează”.Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege, indiferent de proprietar, a proprietăţii private, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se reţin următoarele:În legătură cu susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prevederile criticate "omit să prevadă situaţiile sau criteriile care să lămurească în care cazuri sau situaţii răspunde persoana fizică şi în care situaţii sau după ce criterii răspunde persoana juridică" şi că sunt "lacunare", se constată că acestea nu pot fi reţinute. Restabilirea concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar presupune înlăturarea lacunei prin completarea reglementării, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constitu-ţionalită ţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.În motivarea excepţiei se mai susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât "faptul că persoanele juridice au o mai mare posibilitate bănească de plată nu este un criteriu care să justifice sancţiuni mai mari".Cu privire la această critică, se constată că prevederile art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 reprezintă norme coercitive care constituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, iar reglementarea unei sancţiuni mai aspre pentru persoanele juridice este justificată de pericolul social ridicat al faptei săvârşite de aceasta, şi nu de posibilităţile financiare, astfel cum susţine autorul excepţiei. Legiuitorul a înţeles să recurgă la sancţionarea contravenţională mai drastică a comercianţilor persoane juridice în scopul prevenirii şi sancţionării faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Mai mult decât atât, unele contravenţii nu pot fi săvârşite decât de agenţii economici.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BANA-N” – S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 204/252/2006 al Judecătoriei Lugoj.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește