DECIZIE nr. 368 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 şi art. 219 alin. 1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 şi art. 219 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Rakosfalvy T. Zoltan în Dosarul nr. 3.245/2004 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece consideră că art. 217 alin. 1 din Codul penal reprezintă forma infracţiunii de distrugere care are cel mai redus pericol social, pe când art. 219 alin. 1 din Codul penal, deşi este o faptă comisă din culpă, presupune existenţa unui pericol social mai mare, întrucât prin modalitatea de săvârşire prezintă pericol public. Pe cale de consecinţă, invocarea lipsei unui tratament de procedură identic referitor la principiul oficialităţii nu este de natură a duce la concluzia încălcării art. 16 din Constituţie, deoarece textele legale criticate nu instituie nici un fel de discriminări cu privire la aplicarea acestui principiu tuturor persoanelor aflate în una dintre situaţiile juridice prevăzute de cele două infracţiuni.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.245/2004, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 217 alin. 1 şi art. 219 alin. 1 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Rakosfalvy T. Zoltan în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin incriminarea infracţiunilor de distrugere şi distrugere din culpă, în reglementarea variantelor prevăzute de alin. 1, se aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece se creează o diferenţiere prin aplicarea nejustificată a principiului oficialităţii în exercitarea acţiunii penale. Astfel, spre deosebire de subiectul activ al infracţiunii de distrugere intenţionată (art. 217 alin. 1 din Codul penal), persoana cercetată pentru infracţiunea de distrugere din culpă (art. 219 alin. 1 din Codul penal) nu poate beneficia de consecinţele împăcării părţilor sau ale retragerii plângerii prealabile. Această inechitate rezidă şi din împrejurarea că permite aplicarea unui regim sancţionator mai sever pentru o infracţiune săvârşită din culpă faţă de regimul aplicat aceleiaşi infracţiuni comise cu intenţie.În opinia autorului excepţiei această reglementare diferenţiată produce aceleaşi consecinţe şi în ceea ce priveşte ocrotirea proprietăţii private.Judecătoria Sfântu Gheorghe opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este cel care decide modalitatea de sesizare a instanţei, prin plângere prealabilă sau rechizitoriu, cât şi regimul juridic aplicabil fiecărei infracţiuni în parte, în funcţie de gravitatea faptei, de consecinţele produse, de atingerea adusă valorilor sociale protejate de lege ori de alte aspecte avute în vedere la incriminarea faptei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece încadrarea juridică a faptelor de distrugere în funcţie de latura subiectivă a infracţiunii, respectiv dacă aceasta a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, este o chestiune de aplicare a legii care excede controlului de constituţionalitate. Instanţa judecătorească este singura competentă să stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 217 din Codul penal sau cele ale art. 219 din acelaşi cod.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unui tratament penal diferit pentru acele forme diferite ale infracţiunii de distrugere, apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social diferit, nu contravine sub nici un aspect principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. În acest sens Curtea Constituţională, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a decis în mod constant că principiul egalităţii şi nediscriminării nu are semnificaţia instituirii unei uniformităţi, ci permite ca în situaţii diferite să se aplice un tratament juridic diferit când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 şi ale art. 219 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conţinut:– Art. 217 alin. 1 din Codul penal – Distrugerea:"Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.";– Art. 219 alin. 1 din Codul penal – Distrugerea din culpă:"Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi ale art. 44 alin. (2) teza iniţială, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor speciale dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a acţiunii penale să fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă în mod evident protecţia eficientă a societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală.Curtea constată, de asemenea, că în cazul infracţiunii de distrugere din culpă prevăzute de art. 219 alin. 1 din Codul penal, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialităţii, având în vedere gradul de pericol ridicat pe care îl presupune această faptă antisocială. În consecinţă, nu se poate vorbi de încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece nu există identitate de situaţii juridice care să ducă la concluzia că tratamentul juridic diferit constituie o discriminare.În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi primită această susţinere, deoarece aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în ceea ce priveşte protecţia dreptului de proprietate privată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 şi art. 219 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Rakosfalvy T. Zoltan în Dosarul nr. 3.245/2004 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește