DECIZIE nr. 368 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3), art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Maria Ciocan în Dosarul nr. 863/212/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 5D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Webar” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 10.118/197/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 29D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Promatec” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 17.046/197/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune efectuarea apelului şi în Dosarul nr. 123D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Constantin Dan Lucian Mocanu în Dosarul nr. 866/212/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.694D/2008, nr. 5D/2009, nr. 29D/2009 şi nr. 123D/2009 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5D/2009, nr. 29D/2009 şi nr. 123D/2009 la Dosarul nr. 2.694D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 15 octombrie şi 5 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 863/212/2008 şi nr. 866/212/2008, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Maria Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu cu prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ.Prin încheierile din 14 noiembrie şi 12 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.118/197/2007 şi nr. 17.046/197/2007, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţii ridicate de Societatea Comercială „Webar” – S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercială „Promatec” – S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionării unor cauze în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure libertatea comerţului (… ) ". Astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, prin formularea „subversivă” pe care o au, lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât nu menţionează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, operatorii economici, pentru a nu fi sancţionaţi, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancţionează, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, şi prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare ambiguă şi subversivă, deoarece dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu precizează care sunt excepţiile de la obligaţia operatorilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepţii la care face trimitere textul de lege criticat. Cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) din ordonanţă, arată că acestea nu reflectă gradul de vinovăţie al operatorului economic, iar pedeapsa aplicată nu are nicio logică în actuala economie de piaţă. Precizează totodată că argumentele formulate în susţinerea excepţiei nu vizează o problemă de interpretare a legii, ci urmăresc să demonstreze, pe de o parte, reaua-credinţă a legiuitorului, iar pe de altă parte, efectul de majorare pe care aceste obligaţii privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale îl au asupra preţului final al produsului comercializat. În continuare, autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (2), art. 56, art. 57 şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) din Constituţie, sens în care arată că „exerciţiul dreptului de proprietate nu trebuie limitat prin impunerea unor restricţii care nu se aplică unor societăţi în condiţiile în care obiectul de activitate sau activitatea desfăşurată nu produc perturbări ale mediului înconjurător”. În sfârşit, susţin că sunt înfrânte şi dispoziţiile constituţionale ale art. 45, întrucât, ca urmare a antrenării răspunderii contravenţionale, se încalcă liberul acces la o activitate economică, la liberă iniţiativă şi la exercitarea acestor drepturi şi se încearcă aplicarea unor limitări chiar şi pentru activităţi care nu sunt de natură publică sau care nu au un spectru de activitate care să afecteze o comunitate întreagă. În plus, restricţiile activităţii economice nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 53 din Constituţie care justifică restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, statul având legitimitatea de a interveni prin acte normative în orice domeniu în scopul asigurării unei bune desfăşurări a activităţii comerciale. De asemenea, arată că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, sunt în concordanţă cu acestea sub aspectul confiscării unor bunuri destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În sfârşit, arată că stabilirea unor contravenţii şi sancţionarea acestora cu amendă însoţită de măsura suplimentară a confiscării constituie o opţiune a legiuitorului şi reprezintă o consecinţă a încălcării unor norme legale.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege este justificată de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. De asemenea, arată că limitarea impusă de art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 îndeplineşte criteriile prevăzute de art. 53 din Constituţie, întrucât este prevăzută de lege, are ca scop protejarea ordinii publice în materia fiscală, este necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, având o aplicare nediscriminatorie în rândul operatorilor economici, şi nu aduce atingere esenţei libertăţii economice reglementate de art. 45 din Legea fundamentală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât autorii excepţiei critică redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei, iar în urma republicării textul de lege criticat nu mai conţine aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. În ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate, având în vedere jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Avocatul Poporului, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, consideră că aceste texte de lege sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate a art. 1 se referă doar la conţinutul alin. (1) şi (3), astfel că doar aceste alineate vor fi supuse controlului de constituţionalitate.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1) şi (3): "(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. […](3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizaţi. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin distribuitor autorizat se înţelege operatorul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obţinut avizul, precum şi obligaţia să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât şi prin alţi operatori economici acreditaţi de către acesta, denumiţi în continuare unităţi acreditate pentru comercializare şi/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligaţi ca în momentul constatării defecţiunii să anunţe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat."; … – Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: […]b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative;"; … – Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei; … b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei; … c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei. … (2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei. … (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorilor economici, potrivit art. 14."; … – Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage şi suspendarea activităţii unităţii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni." … Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor, art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) privind dreptul de proprietate şi art. 45 referitoare la libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că autorii excepţiei au în vedere conţinutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanţei criticate. Astfel, se susţine că aceste dispoziţii de lege nu conţin precizări cu privire la „cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenţii economici care efectuează livrări de bunuri direct către populaţie”, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Într-adevăr, în urma republicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale art. 1 prevedeau că: „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populaţie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.”, respectiv „În cazul în care operatorii economici efectuează atât activităţi de vânzare cu amănuntul, cât şi cu ridicata, aceştia au obligaţia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul şi facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepţiile prevăzute de lege.” Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 au fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei excepţii de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3), astfel cum au fost modificate prin legea amintită şi preluate în ultima republicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conţin aspectele criticate ca fiind neconstituţionale. Întrucât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, rezultă că susţinerile de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţii care nu se mai regăsesc în conţinutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanţa de contencios constituţional, critica de neconstituţionalitate fiind, în acest caz, fără obiect.Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reţinut că stabilirea unei contravenţii şi a unor sancţiuni reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În situaţia textului de lege criticat, reglementarea contravenţiei este justificată de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile legale.În ceea ce priveşte art. 56 din Constituţie, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite şi taxe.Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 57 din Constituţie, Curtea reţine că autorii excepţiei au în vedere anumite interdicţii pe care prevederile de lege criticate le-ar institui în ceea ce priveşte activitatea de recuperare a unor deşeuri industriale şi faptul că raţiunile care stau la baza acestor reglementări nu trebuie să lezeze dreptul de proprietate şi nici nu trebuie să aducă atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Or, se constată că toate aceste susţineri nu au nicio legătură cu obiectul de reglementare al textelor de lege criticate.Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 44 alin. (2) şi art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea au în vedere sancţiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi care se aplică operatorilor economici în cazul nerespectării obligaţiilor instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.Referitor la aceste critici, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a arătat însă că sancţiunea confiscării este justificată de încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că sancţiunea suspendării activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile instituite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligaţiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi f) din Constituţie şi nu aduce atingere libertăţii comerţului sau valorificării factorilor de producţie.Întrucât în speţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Maria Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele nr. 863/212/2008 şi nr. 866/212/2008 ale Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie ridicată de Maria Ciocan şi Constantin Dan Lucian Mocanu în dosarele mai sus amintite şi de Societatea Comercială „Webar” – S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercială „Promatec” – S.R.L. din Braşov în dosarele nr. 10.118/197/2007 şi nr. 17.046/197/2007 ale Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește