DECIZIE nr. 367 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Maria Buică în Dosarul nr. 522/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Maria Buică, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă textele constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (1).Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate sunt de ordin procedural şi nu afectează liberul acces la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada de timp pentru care se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită este limitată la maximum 12 luni. În acest sens este invocată şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 522/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Maria Buică într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului formulat de aceasta împotriva încheierii de suspendare a judecării unei cauze.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, cât şi cele ale art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (1). Totodată, se susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 8, 10, 29 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, precum şi cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Autorul excepţiei apreciază că suspendarea judecării unor acţiuni, potrivit prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, limitează dreptul de acces liber la justiţie, iar „întârzierea imputabilă statului, datorită modificărilor legislative produse în timpul unui proces”, este o violare a duratei rezonabile de soluţionare a cauzei. Totodată, se apreciază că prelungirea perioadei iniţiale de suspendare a judecării acţiunilor judiciare, dispusă prin dispoziţiile art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004, duce la „anularea drepturilor constituţionale [invocate] şi a celor apărate prin documentele internaţionale semnate/ratificate de România”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că "legiuitorul, impunând suspendarea judecării tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, precum şi orice act de executare, a creat o situaţie de egalitate tuturor creditorilor societăţii comerciale faţă de care s-a iniţiat procedura falimentului".În opinia instanţei, suspendarea judecării cauzei, prin aplicarea art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 „nu reprezintă o încălcare sau îngrădire a liberului acces la justiţie”, ci „o întrerupere temporară a judecăţii, nicidecum o îngrădire a exerciţiului dreptului reclamantei”. Totodată, se consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine că "textul legal criticat conţine dispoziţii de ordin procedural, aspect ce reprezintă o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie […] şi care […] nu afectează dreptul substanţial la acces liber în justiţie […], întrucât acest drept nu este suprimat, ci numai suspendat, pe o perioadă limitată, stabilită pe un interval de timp rezonabil, respectiv până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară […], dar nu mai mult de 12 luni de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004„.Guvernul apreciază că textul legal criticat "corespunde exigenţelor prevăzute de art. 135 din Constituţie, fiind determinat de necesitatea îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, în contextul favorizării finalizării privatizării, în mod accelerat, a societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi a consolidării unor privatizări, în scopul menţinerii acestor societăţi comerciale în activitate şi fără perturbări sociale majore, pentru a-şi exercită, în continuare, funcţiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligaţiilor către creditori, aspecte de privesc interesul public general şi imediat". Totodată, Guvernul invocă în sprijinul punctului său de vedere şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 350 din 23 septembrie 2003 şi nr. 84 din 2 martie 2004, prin care s-a stabilit, de principiu, că nu orice măsură de suspendare a unor proceduri judiciare sau extrajudiciare este de natură a încălca prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În consecinţă, se apreciază că cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu celelalte dispoziţii constituţionale şi cu prevederile unor documente internaţionale invocate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că textul de lege criticat "nu îngrădeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa instanţei judecătoreşti […] şi [nici] dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declanşat, până la soluţionarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă". Avocatul Poporului invocă, în sensul punctului său de vedere, şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 365 din 30 septembrie 2003 şi nr. 84 din 2 martie 2004.Se mai arată, în punctul de vedere prezentat, că dispoziţiile criticate nu contravin textului constituţional al art. 53, întrucât "măsura suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare are caracter excepţional şi temporar şi nu pune în discuţie dreptul subiectelor îndreptăţite să acţioneze în judecată societăţile comerciale respective".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 20 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. 1 pct. 16 din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă menţionate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005, însă soluţia legislativă iniţială, în esenţă, a fost conservată. În consecinţă, dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită, îndreptate împotriva următoarelor societăţi comerciale:– Societatea Comercială «CUG» – S.A. Cluj-Napoca;– Societatea Comercială «Turnu» – S.A. Turnu Măgurele;– Societatea Comercială «Brafor» – S.A. Braşov;– Societatea Comercială «Ampelum» – S.A. Zlatna;– Societatea Comercială «Autotransport» – S.A. Braşov;– Societatea Comercială «IAIFO» – S.A. Zalău;– Societatea Comercială «Energoreparaţii» – S.A. Bucureşti;– Societatea Comercială «Rocar» – S.A. Bucureşti;– Societatea Comercială «CMB» – S.A. Bocşa;– Societatea Comercială «Foraje Sonde» – S.A. Târgu Cărbuneşti;– Societatea Comercială «SINCAR» – S.A. Brăila.(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) durează până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.” … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (1), care au următorul cuprins:– Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi unele prevederi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ale Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îndeosebi cele referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la condiţiile restrângerii exercitării unor drepturi şi libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei apreciază că măsura suspendării judecării tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricăror proceduri de executare silită îndreptate împotriva unei societăţi comerciale este de natură a încălca îndeosebi accesul liber la justiţie, limitându-l în mod nejustificat.Curtea observă că raţiunea textului legal criticat o reprezintă, astfel cum arată şi Guvernul în punctul de vedere prezentat, "necesitatea îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, în contextul favorizării finalizării privatizării, în mod accelerat, a societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi a consolidării unor privatizări, în scopul menţinerii acestor societăţi comerciale în activitate şi fără perturbări sociale majore, pentru a-şi exercită, în continuare, funcţiile economice pentru care au fost constituite, inclusiv achitarea obligaţiilor către creditori, aspecte ce privesc interesul public general şi imediat".Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, faţă de Societatea Comercială "Rocar" – S.A. Bucureşti se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005.Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfăşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcă de principiu prevederile constituţionale, chiar Codul de procedură civilă prevăzând cazuri de suspendare legală a judecăţii unor cauze.În cauza de faţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, prevăzând suspendarea judecării tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricăror proceduri de executare silită împotriva unor societăţi comerciale, nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, care presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei judecătoreşti competente "pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", precum şi dreptul de a stărui în continuarea procesului judiciar declanşat până la soluţionarea definitivă a acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. În consecinţă, Curtea reţine că, în speţă, accesul liber la justiţie nu este suprimat, ci numai suspendat cel mult până la data de 31 decembrie 2005. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin deciziile: nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002; nr. 49 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003; nr. 95 din 6 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003.De asemenea, Curtea reţine că prin Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003, a fost respinsă o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la o măsură de suspendare a unor acţiuni judiciare şi extrajudiciare. Cu acel prilej, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, stabilind că „jurisprudenţa Curţii Constituţionale (…] este, «mutatis mutandis», în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul Saggio contra Italiei (Hotărârea din 25 octombrie 2001), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauză că măsura luată de ministrul industriei din Italia de plasare a unei societăţi sub regim de «administrare extraordinară», în baza Legii nr. 95 din 3 aprilie 1979, conform căreia nici o acţiune în executare nu putea fi intentată împotriva societăţii, vizează asigurarea unei bune gestionări a societăţii respective şi o protecţie identică pentru toţi creditorii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut statului o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte mijloacele folosite pentru atingerea obiectivelor urmărite. În hotărârea respectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plăţii datoriilor unei societăţi comerciale aflate în criză şi autorizate să-şi continue activitatea de producţie în interesul economiei naţionale nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere recunoscută statelor. De asemenea, în considerentele hotărârii respective, instanţa europeană a statuat că în speţă nu a operat vreo expropriere sau vreun transfer de proprietate, căci dreptul reclamantului (fost salariat al societăţii) nu a fost niciodată pus în discuţie”.Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii în materia suspendării unor acţiuni judiciare şi extrajudiciare, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile criticate contravin cerinţei soluţionării procesului într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că perioada de timp pentru care se pot suspenda acţiunile judiciare sau extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită, pornite împotriva societăţilor la care fac referire dispoziţiile legale criticate, este limitată. Această suspendare încetează în momentul în care se finalizează procedurile de dizolvare şi lichidare voluntară prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu poate dura în timp mai mult de data de 31 decembrie 2005, astfel cum s-a stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2005.De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât suspendarea acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, precum şi a procedurilor de executare silită dispuse prin textul criticat nu reprezintă o restrângere a exerciţiului liberului acces la justiţie. În sfârşit, Curtea constată că, pentru argumentele deja înfăţişate, nu se poate reţine nici încălcarea celorlalte prevederi din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Maria Buică în Dosarul nr. 522/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește