DECIZIE nr. 364 din 4 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIon Tiuca – procurorValentina Barbateanu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicată de Huang Xiaoquan în Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.405/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Huang Xiaoquan într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 aduc atingere dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, reglementand o singura treapta procesuala în cadrul procedurii de soluţionare a plangerilor împotriva soluţiilor pronunţate de Oficiului Naţional pentru Refugiati, fac imposibila corectarea eventualelor erori de judecată pe calea recursului.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiată. Arata ca reglementarea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, exercitarea acestora făcându-se, potrivit art. 128 din Constituţie, în condiţiile legii. Considera că nu este nesocotit dreptul la un proces echitabil, textul de lege criticat fiind edictat tocmai în considerarea procedurii accelerate aplicabile refugiatilor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu contravin dreptului la un proces echitabil. Precizează ca, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de „proces echitabil” nu implica imperios existenta mai multor grade de jurisdicţie. Arata ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura în ceea ce priveşte posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate. Nici Legea fundamentală, nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu consacra, expres sau implicit, dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul părţilor la un proces echitabil.Dispoziţiile de lege criticate se referă la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor pronunţate de instanţa competenţa să soluţioneze plângerea împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca, prin Decizia nr. 389 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.077 din 19 noiembrie 2004, s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 în numerotarea anterioară republicarii, text al cărui conţinut normativ este identic cu cel al art. 21 alin. (5) din ordonanţa în redactarea şi cu numerotarea actuala. Excepţia de neconstituţionalitate a fost analizata prin prisma aceloraşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţa şi cu o motivare similară, constatandu-se netemeinicia acesteia. Cu acel prilej s-a reţinut ca stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusiva a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, atât în ceea ce priveşte termenele de soluţionare a cererilor, cat şi relativ la posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate.De asemenea, prin Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 24 octombrie 2003, pronunţată în soluţionarea aceleiaşi excepţii, Curtea a observat ca interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale duce la concluzia ca acesta nu consacra nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală.Întrucât în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicată de Huang Xiaoquan în Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Barbateanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește