DECIZIE nr. 364 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent-şef delegatPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 5.488/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei invocă excepţia necompetenţei materiale a Curţii Constituţionale, deoarece, potrivit art. 142 alin. (2) din Legea fundamentală coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional se compune din 9 judecători. Or, de vreme ce la dezbateri participă doar 8 judecători, consideră că, în lipsa oricăror altor dispoziţii legale imperative şi în virtutea dreptului său de cetăţean al României, se impunea să fi fost informat în prealabil cu privire la motivele ce au determinat absenţa unui judecător.De asemenea, invocă direct în faţa Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor”.Asupra cererilor prealabile formulate reprezentantul Ministerului Public se pronunţă în sensul respingerii lor ca nefondate.Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale coroborat cu art. 158 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererilor formulate, deoarece, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea instanţei de contencios constituţional se dispune numai de către instanţa de judecată de drept comun printr-o încheiere, cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate fiind dat de dispoziţia legală atacată şi de temeiul constituţional invocat, el neputând fi modificat nici de autorii sesizării şi nici de Curte. De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „La şedinţele Plenului participă toţi judecătorii […], în afară de situaţiile în care unii absentează în mod justificat”. Împrejurarea că pentru şedinţa de faţă plenul este compus numai din 8 judecători nu este de natură a atrage necompetenţa materială a instanţei de contencios constituţional, întrucât pentru a exista cvorum este necesar ca, în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, dezbaterile să aibă loc în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor Curţii Constituţionale.Autorul excepţiei solicită ulterior acordarea unui nou termen de judecată, deoarece până în prezent preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu şi-au exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât absenţa punctelor de vedere ale autorităţilor nominalizate nu constituie un impediment legal care să pună Curtea Constituţională în imposibilitate de a se pronunţa pe fond.Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, deoarece, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional are doar obligaţia de a solicita preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului punctele lor de vedere. Absenţa opiniei autorităţilor nu echivalează cu imposibilitatea Curţii de a trece la dezbateri.Cauza se află în stare de judecată.Autorul excepţiei depune concluzii scrise şi arată că, în pofida obligaţiei prevăzute de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, Uniunea Naţională a Barourilor din România funcţionează fără a avea personalitate juridică. Aşa fiind, membrii barourilor „Bota”, care nu intră în categoria barourilor aşa-zis tradiţionale, sunt discriminaţi prin simplul fapt că aparţin unui barou ce are personalitate juridică.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 195 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.488/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Rodica Neagu în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia se întemeiază pe prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţia României.În motivarea excepţiei se susţine că legea atacată este neconstituţională, întrucât nu permite funcţionarea altor barouri de avocaţi decât cele care îşi desfăşoară activitatea pe baza acestei legi.Instanţa de judecată nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile scrise şi orale ale autorului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că problema personalităţii juridice a barourilor de avocaţi nu este una de constituţionalitate, ci de legiferare sau de interpretare şi aplicare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate primi nici critica potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 51/1995 nu permit funcţionarea unor barouri de avocaţi altele decât cele care îşi desfăşoară activitatea pe baza acestui act normativ, întrucât implică modificarea prevederilor legale pe calea excepţiei de neconstituţionalitate în sensul dorit de autor.În sfârşit, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […]”.Din analiza Dosarului nr. 5.488/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti Curtea constată că obiectul cauzei îl constituie soluţionarea unei acţiuni civile având ca obiect partajarea averii succesorale între moştenitori. Or, este evident că dreptul unui avocat care face parte din Uniunea Naţională a Barourilor din România de a reprezenta pe unul dintre moştenitori nu are legătură cu soluţionarea pe fond a litigiului dedus judecăţii instanţei de drept comun şi, pe cale de consecinţă, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu poate fi invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 5.488/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef delegat,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește