DECIZIE nr. 363 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Chereches Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997*).––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 24 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din codul de procedura civilă, ridicată de Chereches Maria.Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca art. 330 din Codul de procedură civilă este constituţional.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Chereches Maria, pentru următoarele motive: decizia nu este convingatoare în raport cu speta, respectiv cu faptul ca imobilul în litigiu era exceptat de la naţionalizare conform art. 1 din Decretul nr. 92/1950; art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi însăşi Curtea Suprema de Justiţie ingradesc accesul liber la justiţie, reglementat de art. 21 din Constituţie; argumentele din decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin care se motiveaza ca acest text este neconstitutional numai în măsura în care el se aplică hotărârilor pronunţate înainte de data de 26 iulie 1993, nu sunt convingatoare, întrucât nici o prevedere din Constituţie nu interzice posibilitatea reexaminarii unei decizii a Curţii. Recurenta apreciază ca se impune ca dispoziţiile referitoare la recursul în anulare să fie reglementat într-o noua conceptie, prin care să se stabilească ca orice hotărâre judecatoresca irevocabilă să poată fi atacată cu aceasta cale de atac de către procurorul general numai pentru cazuri strict prevăzute de lege.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, apreciază ca excepţia este vadit neîntemeiată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, întrucât, cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins.Primul motiv de recurs, prin care se susţine ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 nu este convingatoare în raport cu speta, nu poate fi reţinut, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţa numai asupra problemelor de drept. Acest motiv de recurs priveşte fondul litigiului care este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă ingradesc accesul liber la justiţie, nu poate fi reţinut. Dispoziţiile constituţionale menţionate au ca semnificaţie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit o categorie sau un grup social. Dar el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. În acest sens sunt şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996. Şi motivul de recurs referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă urmează a fi respins, deoarece aceasta a fost ridicată pentru prima data în recurs.Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului.Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.În sensul celor arătate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. De altfel argumentele invocate în susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispoziţii privesc exclusiv art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asupra căruia Curtea s-a pronunţat prin prezenta decizie.Cat priveşte aprecierea recurentei în legătură cu necesitatea unei noi concepţii de reglementare a instanţei recursului în anulare, aratam ca, în exercitarea atribuţiilor sale, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale existente, neputând impune legiuitorului o anume conceptie legislativă.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Chereches Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește