DECIZIE nr. 362 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi în Dosarul nr. 6.583/2004 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prin Decizia nr. 176/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.583/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, recurentă într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de validare poprire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că formularea art. 302^1 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte menţiunea "sub sancţiunea nulităţii" referitoare la elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, "este neconstituţională în măsura în care permite instanţelor să interpreteze textul în sensul constatării nulităţii recursului, fără a se verifica incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi fără a se da posibilitatea recurentului să acopere eventualele lipsuri ale cererii sale de recurs, lipsuri care nu aduc nici un fel de vătămare procesuală". Practic, recurentul se găseşte de cele mai multe ori în imposibilitatea absolută de a indica aceste date, întrucât în majoritatea hotărârilor judecătoreşti referitoare la persoane juridice nu se indică în dispozitiv toate aceste date de identificare. Dacă în cazul cererii de chemare în judecată lipsa elementelor de identificare a părţilor poate fi complinită până la prima zi de înfăţişare, în recurs, sancţiunea nulităţii este cu atât mai mult nejustificată, întrucât la formularea recursului există deja o hotărâre în care sunt menţionate toate datele de identificare a părţilor, iar în mod corect singura condiţie pentru promovarea recursului ar trebui să fie individualizarea hotărârii care se atacă. În concluzie, autorii excepţiei apreciază că textul criticat aduce atingere dreptului la exercitarea unei căi de atac şi dreptului la acces liber la justiţie, contravenind astfel art. 21 şi 129 din Constituţie, întrucât: permite constatarea nulităţii recursurilor fără a da posibilitatea părţilor să discute existenţa sau inexistenţa vătămării; nu este însoţit de un alt text legal care să prevadă posibilitatea acoperirii lipsurilor (similar cu cel existent pentru cererea de chemare în judecată); sancţiunea nulităţii este neclară în ceea ce priveşte caracterul ei; recurentul este identificat cu toate datele prevăzute de lege, iar hotărârea care se atacă cu recurs este perfect individualizată, ceea ce duce la identificarea fără dubii a tuturor părţilor, acoperindu-se astfel orice vătămare; nici chiar hotărârile judecătoreşti nu trebuie să cuprindă aceste date de identificare; indicarea corectă a datelor cu privire la intimaţi nu ar duce la aceeaşi sancţiune a nulităţii, întrucât instanţa ar rectifica aceste date la îndeplinirea procedurilor de citare în raport cu datele care rezultă din dosar.Tribunalul Iaşi şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă nu încalcă textele constituţionale invocate de recurent, întrucât din coroborarea art. 21 şi a art. 129 din Legea fundamentală nu reiese că o cale de atac, precum recursul, nu ar putea fi supusă vreunei condiţionări de ordin formal. Toate cererile adresate unor instanţe judecătoreşti trebuie să se circumscrie unor condiţii a căror respectare este necesară pentru ca succesiunea de acte îndeplinite în cursul procesului civil să permită realizarea sau stabilirea drepturilor şi intereselor deduse judecăţii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât din dispoziţiile legale criticate nu rezultă că sancţiunea nulităţii operează automat, fără a da părţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale, ci, dimpotrivă, potrivit art. 316, coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, există posibilitatea îndeplinirii cerinţelor menţionate până la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii – în tot cursul judecăţii, conform art. 133 alin. 2. De altfel, chiar cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, potrivit art. 112 din Codul de procedură civilă, toate datele de identificare a reclamantului.Apreciază că, în lipsa unei interpretări şi aplicări coroborate a prevederilor art. 302^1 cu cele ale art. 316 şi 287 din Codul de procedură civilă, aplicarea automată a sancţiunii nulităţii recursului poate produce exact acele consecinţe pentru care Curtea Constituţională a declarat neconstituţional textul. Constituind însă o problemă de aplicare a legii, apreciază că excede competenţei Curţii Constituţionale cenzurarea modului de aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate, referitoare la condiţiile de formă pentru cererea de recurs, nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil. Dispoziţiile legale criticate dau expresie principiului liberului acces la justiţie, prin aceea că legiuitorul a acordat recurentului, în temeiul art. 316 coroborat cu art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate până la prima zi de înfăţişare, cu respectarea principiului contradictorialităţii, garanţie a procesului echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv.De asemenea, sunt respectate şi celelalte garanţii ale procesului echitabil, prin faptul că recurentul are în permanenţă posibilitatea consultării dosarului pentru a afla datele de identificare ale celorlalte părţi şi are la dispoziţie un termen rezonabil în scopul formulării cererii de recurs.În ceea ce priveşte art. 129 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile legale criticate reprezintă o concretizare a regulii constituţionale potrivit căreia, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac potrivit legii.În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 310/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi completate prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003.Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a întregului art. 302^1 din Codul de procedură civilă, din notele scrise ale autorilor excepţiei rezultă că aceştia se referă doar la alin. 1 lit. a) a art. 302^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; […]"Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată Curtea constată că prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005) s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. Cu acest prilej Curtea a constatat că textul de lege atacat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar”, precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – „domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.În acest sens, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate "apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie".Totodată, Curtea a observat că "cele mai multe dintre elementele prevăzute în textul de lege atacat, şi anume domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar, precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul se regăsesc, în totalitate, în actele dosarului în care s-a pronunţat hotărârea care face obiectul căii de atac, că nu sunt indispensabile pentru identificarea acestei hotărâri şi că nici nu sunt menţionate în dispozitivul hotărârii atacate.Pe de altă parte s-a mai reţinut că în sistemul Codului de procedură civilă recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunţate în condiţiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Or, instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea acestor cerinţe de formă în însuşi cuprinsul cererii de recurs, fără nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipseşte pe recurent, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susţinerile sale întemeiate, privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte".Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.”, iar, conform alin. (6) al aceluiaşi articol, „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. […]”Având în vedere că publicarea Deciziei nr. 176 din 24 martie 2005 în Monitorul Oficial al României, Partea I, a avut loc la data de 27 aprilie 2005, ulterior datei încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie (respectiv 15 decembrie 2004), Curtea urmează a respinge prezenta excepţie ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi în Dosarul nr. 6.583/2004 al Tribunalului Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește