DECIZIE nr. 362 din 30 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Adrian Vlad Andonie în Dosarul nr. 2.989/2003 al Tribunalului Mures.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă pe scurt asupra cererii de intervenţie accesorie în favoarea autorului excepţiei, depusa la dosar de Asociaţia Magistraţilor din România – Filiala Mures.Având cuvântul asupra acestei cereri de intervenţie, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea acesteia, arătând ca, în conformitate cu art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor, cu citarea acestora şi a Ministerului Public, excluzând posibilitatea intervenţiei, direct în faţa Curţii Constituţionale, a altor persoane care nu au fost reţinute ca părţi în dosar de către instanţa care a sesizat, prin încheiere, Curtea Constituţională.Deliberând, în temeiul art. 16 şi al art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia Magistraţilor din România – Filiala Mures.Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca fiind neîntemeiată. Arata ca textele criticate au mai fost deduse controlului de constituţionalitate prin mai multe decizii, Curtea Constituţională statuand ca aceste prevederi legale nu contravin dispoziţiilor Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.989/2003, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, excepţie ridicată de Adrian Vlad Andonie prin cererea de chemare în judecata a Tribunalului Mures, prin care solicită obligarea pârâtului la plata diurnei de deplasare.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, cu raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Considera ca aceste dispoziţii legale, acordând magistraţilor consultanţi doar o parte din drepturile salariale şi de alta natura prevăzute pentru ceilalţi magistraţi, instituie o discriminare între cele două categorii de magistraţi.Tribunalul Mures, insusindu-şi integral motivele invocate de autorul excepţiei, apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata. Considera ca "magistraţii fiind egali în faţa legii, este necesară recunoaşterea indreptatirii egale a tuturor magistraţilor, inclusiv a magistraţilor consultanţi, de a se bucura de beneficiul drepturilor de salarizare şi a celorlalte drepturi aferente funcţiei de magistrat, inclusiv de dreptul la diurna de 2% din indemnizaţia de încadrare bruta". În acest sens invoca şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 88/1999 şi nr. 89/1999, prin care s-a statuat inadmisibilitatea discriminarii între magistraţi.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată. Arata în acest sens ca "acordarea, prin lege, a anumitor drepturi se face în considerarea unei multitudini de aspecte, de natura economică, socială, profesională etc.". În cazul magistraţilor consultanţi, recunoaşterea sau acordarea doar a unora dintre drepturile stabilite magistraţilor trebuie raportată la statutul lor, care este diferit, magistraţii consultanţi nefacand parte din corpul magistraţilor. Astfel, stabilirea drepturilor de care beneficiază tine de opţiunea legiuitorului. Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei constituţionale, principiul egalităţii nu pretinde uniformitate, ci permite soluţii legislative diferenţiate pentru situaţii diferite.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece, asa cum s-a arătat şi în Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţia României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. "Astfel, reglementarea limitativa a anumitor drepturi pentru magistraţii consultanţi, printre care nu este inclus şi dreptul la diurna, prevăzut pentru magistraţii care fac parte din corpul magistraţilor, constituie o opţiune a legiuitorului, justificată de natura activităţii desfăşurate de această categorie de personal." Magistraţii consultanţi se afla într-o situaţie diferita faţă de persoanele care îndeplinesc funcţia de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie următoarele dispoziţii legale:– Art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, text introdus prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002, cu următorul conţinut: „Magistraţii consultanţi pot fi detasati o perioadă de maximum 6 luni pe an sau delegaţi maximum doua luni pe an, beneficiind de drepturile prevăzute de lege pentru personalul din instituţiile publice.”;– Art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, care prevede că „Magistraţii consultanţi beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5, 21, art. 25 alin. (1), art. 27, 28 şi 30.”;– Art. 16 din aceeaşi ordonanţa de urgenţă: "În cazul în care magistraţii consultanţi sunt numiţi sau funcţionează ori sunt delegaţi la instanţe care au sediul în alte localităţi decât cele în care îşi au domiciliul, aceştia beneficiază de cheltuieli de transport, diurna şi cazare, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului din unităţile bugetare."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", cu raportare la reglementările cuprinse în:– Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform cărora: „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau socială, apartenenţa la o minoritate naţionala, avere, naştere sau orice alta situaţie.”;– Art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, care prevăd ca: „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi la reglementările internaţionale invocate, Curtea retine următoarele:Funcţia de magistrat consultant a fost creata în urma modificării şi completării Legii nr. 92/1992, republicată, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. Prin aceasta reglementare noţiunea de asistent judiciar a fost înlocuită cu cea de magistrat consultant, atribuindu-se denumirea de magistrat acestei funcţii în considerarea faptului ca titularul sau face parte din completul de judecată care soluţionează, în prima instanţa, conflictele de muncă. Alăturând cuvantului „magistrat” atributul de „consultant”, legiuitorul a evidenţiat de la început statutul diferit al acestei categorii faţă de ceilalţi magistraţi.Dincolo de denumirea comuna de "magistrat", magistraţii consultanţi se afla într-o situaţie esenţial diferita faţă de alte categorii de magistraţi, chiar şi faţă de persoanele asimilate acestora, deoarece condiţiile de numire şi de încetare a funcţiei, durata acesteia şi procedura sanctionarii disciplinare a magistraţilor consultanţi diferă în mod esenţial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistraţi, iar atribuţiile specifice acestei funcţii nu sunt exercitate cu caracter de permanenta, ci doar în cazurile când se judeca, în prima instanţa, conflicte de muncă.Curtea constata ca situaţia diferita în care se afla magistraţii consultanţi justifica, atât în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cat şi în sensul reglementărilor internaţionale, instituirea unui tratament juridic diferenţiat, drepturile care li se acordă ţinând de opţiunea legiuitorului, fără obligativitatea recunoaşterii tuturor drepturilor stabilite pentru magistraţi.De altfel, asupra acestora Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 239 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 31 iulie 2003. În cauza de faţa nu s-a invederat elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, urmând ca excepţia ridicată în prezentul dosar să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69^4 teza finala din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Adrian Vlad Andonie în Dosarul nr. 2.989/2003 al Tribunalului Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește