DECIZIE nr. 361 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Gheorghe în Dosarul nr. 225/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 225/2005, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004, excepţie ridicată de Valeriu Gheorghe, recurent într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de desfacere a căsătoriei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât recursul declarat în cauză se va judeca de Curtea de Apel Bacău, aceeaşi instanţă care a judecat şi apelul declarat în aceeaşi cauză, ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă.Curtea de Apel Bacău şi-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este constituţional.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că situaţia la care face referire autorul excepţiei constituie un caz de aplicare de îndată a noilor reguli de competenţă, potrivit cărora căile de atac exercitate după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă înainte de intrarea în vigoare a acesteia se judecă de instanţele competente potrivit acestei ordonanţe de urgenţă.Astfel, dacă în materia aplicării în timp a normelor de competenţă principiul este acela al ultraactivităţii legii vechi, actul normativ menţionat adoptă o soluţie diferită, constând în aplicarea imediată a legii noi. O asemenea derogare este în competenţa legiuitorului şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale. Legiuitorul nu a făcut decât să aplice şi în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.Modificarea competenţei, aplicarea de îndată a noilor norme şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încălcare a principiilor constituţionale, competenţa instanţei supreme de a soluţiona recursuri nefiind prevăzută de Constituţie. Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a căilor de atac.Totodată, apreciază că situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediată a normelor de competenţă nu impietează asupra exercitării drepturilor procesuale ale părţilor, întrucât căile de atac se soluţionează de complete diferite, într-o altă compunere a instanţei şi, ca atare, textele criticate asigură un real acces la justiţie, mai facil şi mai rapid, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale celor îndreptăţiţi să participe la această judecată.De altfel, tocmai judecarea recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost de natură să impieteze asupra dreptului la un proces echitabil, asupra celerităţii în materie civilă şi, în ultimă instanţă, asupra liberului acces la justiţie. Aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (de exemplu prin Decizia nr. 129/1995), accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconsti-tuţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că stabilirea unor reguli privind competenţa materială a tribunalelor nu contravine principiului liberului acces la justiţie, dreptului la un recurs efectiv, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece acestea nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, un proces echitabil. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procesuale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege.În final arată că stabilirea competenţei şi procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, dispoziţiile legale criticate fiind în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004.În realitate, având în vedere susţinerile autorului excepţiei, care este nemulţumit de faptul că recursul este judecat de aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul declarat în aceeaşi cauză, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, de fapt, dispoziţiile art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora „Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." … De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 13 referitoare la dreptul la o cale efectivă de atac din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează modificarea competenţei de soluţionare a căilor de atac şi aplicarea de îndată a noilor norme.Aşadar, dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedură iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a căilor de atac.Pe de altă parte, având în vedere susţinerile autorului, potrivit cărora în litigiul dedus judecăţii recursul ar trebui judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curtea de apel respectivă, care a soluţionat apelul în aceeaşi cauză, Curtea constată că din dispoziţiile şi principiile constituţionale nu reiese competenţa instanţei supreme de a soluţiona toate recursurile.În realitate, este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, reglementare care nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, întrucât căile de atac respective – apelul şi recursul – se soluţionează de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că această susţinere este nefondată, întrucât părţile au un real acces la toate căile de atac, ordinare sau extraordinare, iar faptul că apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă, dar într-o compunere diferită a completelor, nu are semnificaţia unei îngrădiri aduse efectivităţii căilor de atac.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Valeriu Gheorghe în Dosarul nr. 225/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește