DECIZIE nr. 361 din 30 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Al Athamnah Hussein în Dosarul nr. 2.560/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 25 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.560/2003, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Al Athamnah Hussein într-o cauza civilă ce are ca obiect suspendarea executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum reiese din încheierea de sesizare, se susţine ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă "prin posibilitatea acordată contestatarilor de a solicita suspendarea executării silite, încalcă accesul liber la justiţie al intimatului", ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, cauţiunea instituită prin textul legal criticat este privită ca o măsura de garantare a drepturilor creditorilor pentru situaţiile când aceştia ar fi prejudiciati prin întârzierea executării, măsura ce este analizata de instanţa în cadrul procedurii contencioase, cu asigurarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procedurale. În acest sens este menţionat caracterul facultativ şi provizoriu al procedurii reglementate în art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi mai ales faptul ca aceasta poate fi dispusă numai de către instanţa de judecată după examinarea temeiniciei motivelor de suspendare invocate şi după ascultarea părţilor legal citate, care, pe tot parcursul acesteia, se bucura de toate posibilităţile şi garanţiile procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă. Criticile autorului excepţiei se considera a fi neintemeiate şi în ceea ce priveşte prevederile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care nu numai că nu împiedica liberul acces la justiţie, dar apar ca o veritabila consacrare a acestui principiu, de vreme ce stabilesc posibilitatea tuturor părţilor implicate de a face recurs împotriva soluţiei pronunţate de către instanţa de fond asupra cererii de suspendare, acesta putând fi exercitat separat de soluţia pronunţată cu privire la contestaţia la executare în cadrul căreia a fost promovata cererea de suspendare a executării silite.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, legiuitorul are posibilitate de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea silită, respectiv dacă aceasta operează de drept sau la cerere expresă şi cu plata unei cauţiuni. De asemenea, se considera ca art. 403 din Codul de procedură civilă nu infrange principiul liberului acces la justiţie, alin. 3 din acest text legal consacrand expres posibilitatea de a ataca încheierea asupra suspendării executării, separat de soluţia pronunţată cu privire la contestaţia la executare. Astfel fiind, se considera ca este realizată "atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale părţilor, cat şi controlul jurisdicţional al soluţiei cu privire la cererea de suspendare, în concordanta cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală."Guvernul, apreciind excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arata ca prevederile art. 403 din Codul de procedură civilă, concepute ca o măsura de evitare a abuzului procesual, nu sunt altceva decât expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (3). Se considera ca dispoziţiile alin. 3 din acest articol, care oferă posibilitatea părţii interesate de a ataca încheierea data asupra suspendării executării, asigura pentru tot acest context legal constituţionalitatea sa în raport cu principiul accesului liber la justiţie.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca principiul accesului liber la justiţie poate fi supus de către legiuitor anumitor condiţii, în virtutea art. 125 din Constituţie. O astfel de condiţionare este considerată a fi şi obligaţia de plată a cauţiunii, instituită de art. 403 alin. 1, care are caracterul unei garanţii în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. Totodată apreciază ca dispoziţiile art. 403 alin. 3 creează toate garanţiile necesare accesului liber la justiţie. În acelaşi sens este invocată şi jurisprudenta Curţii Constituţionale pronunţată în deciziile nr. 8/2003 şi nr. 55/2003.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:– Art. 403: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel. […]Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat."În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale ale art. 21:"Art. 21. – (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, Curtea Constituţională a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie care consacra accesul liber la justiţie. Cu acel prilej, instanţa constituţională a reţinut ca acest principiu constituţional trebuie interpretat în sensul în care oricare persoana se bucura de posibilitatea de a sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care considera ca drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu în sensul în care acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionari. Astfel, cerinţa depunerii unei cauţiuni, prevăzută la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a fost considerată ca o opţiune legislativă ce se supune în totalitate dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.Asa cum s-a arătat, obligaţia de a plati cauţiune este justificată de caracterul acesteia, şi anume acela al unei garanţii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite.De asemenea, prin Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, Curtea Constituţională a reţinut ca "judecătorul nu are libertatea de a stabili cauţiuni exorbitante, chiar dacă legea nu stabileşte anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancţionat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie."În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în spetele Golder contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (1975) şi Airey contra Irlandei (1979) s-a statuat ca accesul la justiţie trebuie să fie asigurat atât prin cadrul legal, cat şi în practica, deoarece un obstacol de fapt poate încalcă prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în aceeaşi măsura ca un obstacol juridic. Or, în speta, aceasta cerinţa este îndeplinită.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Al Athamnah Hussein în Dosarul nr. 2.560/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește