DECIZIE nr. 361 din 12 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Argpan”-S.A. din Curtea de Arges în Dosarul nr. 2.270/2002 al Judecătoriei Curtea de Arges.La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "HELCO"-S.R.L., prin director Radu Hurezeanu şi prin avocat Alin Dorin Burea, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul părţii prezente, având cuvântul, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat nu ingradeste liberul acces la justiţie şi nu încalcă nici art. 41 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.270/2002, Judecătoria Curtea de Arges a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Argpan”-S.A. din Curtea de Arges.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, interzicand debitorului sa invoce, prin contestaţia la executare, apărări de fond, în cazul în care a atacat cu acţiune în anulare ordonanţa de admitere a cererii creditorului, ingradesc accesul la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie şi contravin, în acelaşi timp, principiului ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, consacrat în art. 41 alin. (2) teza întâi, întrucât oferă „posibilitatea, fără a se purta un proces pe fondul cauzei, să poată fi emis un titlu executoriu împotriva unui pretins debitor care în mod diligent a acţionat în vederea apărării sale legitime”. Considera ca aceste dispoziţii legale contravin şi reglementărilor din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, fără a indica în concret reglementările respective.Judecătoria Curtea de Arges apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, "dreptul debitorului de a se adresa justiţiei nefiind îngrădit de măsurile derogatorii instituite de ordonanţa".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Textul de lege criticat nu limitează accesul la justiţie. Dacă s-ar acorda dreptul debitorului sa formuleze apărări de fond şi în cadrul contestaţiei la executare, i s-ar deschide o noua cale de atac, „fapt ce excede voinţei legiuitorului”. Posibilitatea asigurata ambelor părţi de „a aduce litigiul pe calea dreptului comun” exclude orice „limitare a accesului liber la justiţie”, situaţie în care nu se mai poate susţine încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie.Guvernul considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece "scopul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 este de a simplifica şi accelera demersul jurisdicţional şi nicidecum de a îngrădi accesul la justiţie”. Controlul judecătoresc în contestaţia la executare, potrivit art. 10 alin. (2) din ordonanţa, este mai extins decât în dreptul comun, întrucât debitorul poate invoca şi apărări de fond, dacă nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare. De altfel, arata Guvernul, textul de lege criticat este o norma de procedura, elaborata conform dispoziţiilor de principiu ale art. 125 alin. (3) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. În actuala redactare, dispoziţia criticata pentru neconstituţionalitate are următorul conţinut:"(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."Potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, împotriva ordonanţei cu somaţia de plată persoana interesată poate face contestaţie la executare în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestaţia la executare, şi a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat exceptează de la exerciţiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeaşi ordonanţa, împotriva ordonanţei cu somaţia de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanţa competenţa pentru judecarea cauzei în prima instanţa, care va putea anula ordonanţa, situaţie în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condiţiile dreptului comun.Din conţinutul acestor dispoziţii legale nu rezultă nici o ingradire a accesului liber la justiţie pentru nici una dintre părţile litigante. Debitorul nemulţumit de ordonanţa cu somaţia de plată poate formula o cerere în anulare, la instanţa competenţa pentru judecarea fondului cauzei în prima instanţa, putând exercita şi căile de atac prevăzute în dreptul comun. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul sa invoce şi apărări de fond, dacă nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de plată. Excepţia prevăzută în art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este justificată, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.Dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu aduc nici o atingere principiului consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind ocrotirea proprietăţii private. Aceste dispoziţii nu conţin nici o diferentiere a tratamentului juridic aplicabil proprietăţii private, în raport cu titularul acesteia. Obligarea la plata a unui debitor şi executarea acestei obligaţii, chiar şi prin măsuri de executare silită, determina o diminuare a patrimoniului debitorului, fără ca emiterea unui titlu executoriu, în condiţiile legii, sa constituie o încălcare a vreunei norme constituţionale.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Argpan” – S.A. Curtea de Arges în Dosarul nr. 2.270/2002 al Judecătoriei Curtea de Arges.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește