DECIZIE nr. 360 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Isbăşescu în Dosarul nr. 2.432/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Referitor la dispoziţiile art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedură civilă, prin care se modifică competenţa materială a curţii de apel, acestea nu reprezintă o aplicare retroactivă a legii noi, ci, dimpotrivă, înseamnă aplicare de îndată a noilor reguli de competenţă, prin derogare de la regula instituită de art. 725 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.432/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Isbăşescu Ioana.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 78 şi ale art. 154 alin. (1), deoarece la data înregistrării recursului instanţa competentă să soluţioneze această cale de atac, potrivit dispoziţiilor în vigoare la acea dată ale Codului de procedură civilă, era Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşa fiind, arată că dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin conţinutul lor, aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, prin modificarea, în mod retroactiv, a competenţei de soluţionare a recursului, stabilită prin lege la momentul exercitării acestei căi de atac.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiilor supremaţiei Constituţiei şi al legalităţii, consacrate în art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Legea fundamentală, şi nu modifică normele constituţionale, aşa cum susţine autorul excepţiei. Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravin nici principiului neretroactivităţii legii, întrucât acest text de lege stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierilor şi hotărârilor judecătoreşti care sunt supuse numai acestei căi de atac, în sensul că judecarea recursului este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că textul legal criticat nu aduce atingere principiilor statului de drept, al neretroactivităţii legii şi nici celui al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării lor. Prin dispoziţiile legale deduse controlului, care prevăd judecarea recursului de către instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celerităţii soluţionării cauzei, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 Codul de procedură civilă faţă de art. 16 din Constituţie, întrucât aceste texte de lege nu conţin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii. Mai mult, stabilirea unor reguli privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti nu contravine dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât dispoziţiile criticate nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică un proces echitabil. Arată totodată că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecată şi normele de procedură judiciară, cu condiţia implicită de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 436/2004.De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută nici contrarietatea art. 3 pct. 2^1 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii legii şi nici trăsăturile şi valorile supreme ale statului român.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedură civilă a fost introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004 şi modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004. Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut: „Ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.”Art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 şi prevede că „În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege”.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 78 şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie, care au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.";– Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."Examinând excepţia, Curtea constată că, deşi autorul excepţiei invocă atât neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1, cât şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în argumentarea criticii sale acesta se referă doar la dispoziţiile art. 299 alin. 3.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedură civilă în raport cu textele constituţionale de referinţă invocate, Curtea reţine că acest text de lege nu face decât să modifice competenţa materială a curţii de apel, astfel încât nici o prevedere din cuprinsul său nu oferă temei concluziei că acesta ar avea caracter retroactiv. Aşa fiind, nu se poate reţine că dispoziţiile art. 3 pct. 2^1 din Codul de procedură civilă contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, drept urmare, invocarea celorlalte texte constituţionale, a căror încălcare nu ar putea fi decât consecutivă înfrângerii sale, nu are obiect şi, ca atare, este lipsită de relevanţă.Cu privire la dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, normele procedurale criticate nu retroactivează, ci, dimpotrivă, au semnificaţia aplicării imediate a unor reguli de competenţă. Prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a avut în vedere soluţionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale.Astfel, prin excluderea din sfera competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursurilor împotriva hotărârilor pentru care legea prevede numai această cale de atac, s-a avut în vedere deblocarea activităţii acestei instanţe în scopul evitării posibilelor dificultăţi în realizarea dreptului la un proces echitabil şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, apreciind că „reglementarea care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se înscrie în rândul măsurilor de perfecţionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar”.Curtea observă că, în realitate, critica autorului excepţiei vizează modul de soluţionare a conflictului de legi în timp, în materie de competenţă a instanţelor, ceea ce constituie obiect de reglementare al art. II din Legea nr. 195/2004, unde s-a prevăzut cu titlu tranzitoriu că în aplicarea noilor prevederi legale dosarele în recurs aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să fie trimise instanţelor devenite competente. Soluţia legislativă acolo adoptată nu are însă nici o incidenţă şi deci nici o relevanţă cât priveşte constituţionalitatea textelor legale deduse controlului în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 2^1 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Isbăşescu în Dosarul nr. 2.432/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește