DECIZIE nr. 360 din 12 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tudori Ro" – S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu reprezintă o limitare a independentei judecătorilor şi, ca atare, nu contravin prevederilor constituţionale, invocand în acest sens şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 30 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.547/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tudori Ro" – S.R.L. într-o cauza comercială având ca obiect anularea Hotărârii Adunării generale a asociaţilor Societăţii Comerciale "Body Building XXI Impex" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 123 privind independenta judecătorilor. Potrivit opiniei autorului, obligativitatea hotărârii instanţei de recurs, în caz de casare, contravine principiului independentei judecătorilor, care trebuie să se supună numai legii.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece existenta unui control judiciar eficient nu se poate concepe în lipsa unor mijloace procedurale menite a impune respectarea deciziilor adoptate de către instanţele superioare.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: "Departe de a constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 123 din Constituţie, soluţia consacrată de art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă are o justificare deplina şi o legitimitate incontestabila care decurge din însăşi ratiunea controlului judiciar. Existenta unui control judiciar eficient nici nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace procedurale destinate a impune respectarea deciziilor adoptate în instanţele superioare. De altfel, procedura de judecată a recursului în ansamblu, ca şi procedura de judecată în întregul ei, se intemeieaza pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 117 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul conţinut: „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile Legii fundamentale, pentru considerentele ce urmează.Principiul independenţei justiţiei, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constituţie, deriva din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui echilibru între autorităţile care exercită puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecătoreşti să fie la adapost de orice ingerinta şi, în consecinţa, independenta judecătorilor reprezintă o garanţie fundamentală a exercitării drepturilor omului.Din principiul independenţei justiţiei decurge, pe de-o parte, obligaţia judecătorilor de a soluţiona litigiile cu care sunt investiti numai în baza legii, iar pe de altă parte, obligaţia tuturor autorităţilor publice de a se abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecată.Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independenţei justiţiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil sa-l influenteze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea supusă controlului judiciar.Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o încălcare a independentei judecătorului prin faptul ca, rejudecand cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activităţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe cale de hotărâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenta judecătorului de fond nu este ştirbită prin faptul ca, rejudecand cauza, adopta rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi străine de cauza judecata, ci se conformează hotărârii judecătoreşti date în exercitarea competentei legale de control judiciar.Pe de altă parte, Curtea retine ca în toate legislatiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neincalcand principiul independenţei justiţiei. În acelaşi sens este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "instanţa independenta", cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (cauza "Pretto şi alţii contra Italiei", 1983).Totodată, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, prin care a statuat ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauza.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tudori Ro" – S.R.L. în Dosarul nr. 5.547/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 decembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește